ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8948/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 9 octombrie 2003, reclamantul O.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 7196 din 10 iulie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că în perioada 26 ianuarie 1953 - 19 decembrie 1955, și-a

satisfăcut stagiul militar, în condițiile stipulate de actul normativ indicat,

pârâta refuzându-i nelegal acordarea compensațiilor respective.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 592 din 22

decembrie 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre,

prin care să se constate că reclamantul, pe perioada 26 ianuarie 1953 - 19

decembrie 1955, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002

și cu obligarea pârâtei de a-i acorda acestuia, drepturile ce decurg din

respectiva lege, începând cu 11 octombrie 2002, luna următoare înregistrării

cererii sub nr. 59027 din 30 septembrie 2002.

Argumentându-și soluția, prima

instanță a reținut că prin livretul militar prezentat de reclamant, în

sprijinul cererii sale, acesta a dovedit că a efectuat stagiul militar în

perioada indicată, la U.M. 04195 București, în funcția de muncitor necalificat,

fiind lăsat la vatră, cu gradul de soldat categoria a II-a, neinstruit.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

Recurenta a susținut, în esență că,

în mod eronat instanța fondului a admis acțiunea, deoarece reclamantul și-a

efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04195 București, care nu face parte din

fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile

care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, intră sub incidența

normelor legale invocate de reclamant.

Critica este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Din copia livretului militar, depus

ca probă, de către reclamant, în dovedirea acțiunii, rezultă că acesta a

efectuat stagiul militar în perioada 26 ianuarie 1953 - 19 decembrie 1955, în

cadrul U.M. 04195 București.

Este adevărat că în timpul acestui

stagiu, intimatul-reclamant a funcționat ca muncitor necalificat, fiind lăsat la

vatră, ca soldat neinstruit, însă, așa cum rezultă din adresa nr. I.T.495 emisă

de U.M. 02405 Pitești, U.M. 04195 București, unde a activat reclamantul, nu

este prevăzută în Tabelul ce evidența detașamentelor de muncă ce au făcut parte

din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Nefiind îndeplinită această cerință

legală, acțiunii îi lipsește un element esențial de admisibilitate, prevăzut de

art. 1 din Legea nr. 309/2002, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza I și ale alin. (3) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul

pârâtei și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 592 din 22

decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul O.E.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.