ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4860/2004,
Tribunalul București a declinat competența privind soluționarea acțiunii
introdusă de reclamanta SC B. SA București, în contradictoriu cu Administrația
Finanțelor Publice București a sectorului 4 și D.G.F.P.S., pentru anularea
notei de constatare emisă de pârâți și restituirea debitului a cărui încasare a
fost dispusă prin acea notă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul
a reținut că fiind vorba de un act administrativ la a cărui emitere și menținere
este implicată și o autoritate publică centrală, respectiv D.G.F.P.S. și Ministerul
Finanțelor Publice, competentă pentru soluționarea litigiului, este curtea de apel,
conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001.
Învestită cu soluționarea
cauzei, curtea de apel a considerat că litigiul este de competența tribunalului,
ca instanță de fond și constatând ivit conflictul negativ de competență, a
trimis cauza, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea
acestuia, conform art. 21 C. proc. civ.
În examinarea conflictului,
Înalta Curte constată, ca fiind legală și temeinică, sentința curții de apel. În
mod corect, instanța a reținut că în speță, suma ce formează obiectul notei de
constatare, este mai mică de 5 miliarde, ceea ce atrage competența Direcției
Județene a Finanțelor Publice, de a soluționa contestația, conform art. 5 alin.
(1) din O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001 și art. 1 din H.G.
nr. 1296/2001.
Pe de altă parte, organul
emitent al notei de constatare contestate, este Administrația Finanțelor
Publice a sectorului 4, conform precizării de acțiune.
Așadar, atât prin prisma
valorii sumei reținute prin actul de control, cât și a organului administrativ
emitent, care este unul județean, iar nu central, competența materială privind
soluționarea litigiului, revine conform art. 2 alin. (1) pct. c C. proc. civ., tribunalului.
Faptul chemării în judecată,
inclusiv a Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Ministerului Finanțelor
Publice, este irelevant sub aspectul competenței în primă instanță, deoarece
determinante sunt cele două aspecte deja menționate și corect reținute de către
curtea de apel.
Pentru aceste considerente,
conflictul negativ de competență va fi soluționat, în sensul trimiterii cauzei la Tribunalul București, secția de contencios administrativ, competent a soluționa cauza în
primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe SC B. SA București, Direcția Generală a
Finanțelor Publice a municipiului București, Ministerul Finanțelor Publice -
Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a
sectorului 4 București, în favoarea Tribunalului București.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 aprilie 2005.