ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 660/2005

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie

2005, pronunțată în dosarul nr. 204/M/2005 al Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pentru cauze de minori și familie, s-a dispus, printre altele,

menținerea stării de arest a inculpatului M.M.D.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.M.D., a fost trimis în

judecată, alături de inculpații N.O. și F.D., în stare de arest preventiv

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., reținându-se

că, în noaptea de 10 octombrie 2002, au pătruns în locuința părții vătămate M.M.R.

de unde au fost sustrase obiecte de artă, 11 tablouri aparținând unor pictori

consacrați, aparatură electronică și îmbrăcăminte, valoarea prejudiciului fiind

estimată la suma de 4,5 miliarde lei.

S-a mai reținut că temeiurile care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și

impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul M.M.D. a declarat recurs, învederând că nu sunt îndeplinite

condițiile arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri

preventive.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 1053/2002, măsură care ulterior, a fost prelungită și menținută,

iar prin sentința penală nr. 1462 din 18 noiembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, acesta fiind condamnat la pedeapsa

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Prima instanță a reținut corect că

din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind întrunite condițiile art. 148

raportat la art. 143 C. proc. pen., iar după ce în cauză s-a pronunțat o

sentință prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare

nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea acestei măsuri, motiv

pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.M.D., împotriva încheierii din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 204/M/2005, ca

nefondat.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2005.