ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4612/2005

Examinând recursul de față constată: Prin încheierea din 12 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2233/2005, s-a dispus printre altele, conform art. 300 1 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului B.F. reținându-se că se impune în continuare privarea inculpatului de libertate. Inculpatul a declarat recurs susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Conform art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., în cursul judecății instanța este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive și să mențină această măsură dacă temeiurile care au stat la baza luării ei impun în continuare privarea inculpatului de libertate.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la 11 decembrie 2004 în conformitate cu art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., pentru infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., măsură care a fost menținută legal și temeinic în cursul judecății. Prin sentința penală nr. 643 din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în stare de recidivă post condamnatorie reținându-se în esență că a deposedat prin violență, în timpul nopții, pe partea vătămată M.M. de suma de 2.500.000 lei.

Se constată că instanța investită cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare a apreciat justificat că se mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării atâta timp cât inculpatul este recidivist, iar pe de altă parte există dovezi certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luată în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva încheierii de ședință din 12 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2233/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2005.