ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 422 din 17 iunie 2003 Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și contencios administrativ, a admis în parte acțiunea civilă

introdusă de reclamanții V.S., M.P. și V.M. împotriva pârâților Inspectoratul

de Poliție al Județului Hunedoara și Ministerul de Interne și a obligat pe

pârâți să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție la

asigurările de sănătate în procent de 7% în perioada 1 martie 2000–20 noiembrie

2002, cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună până la data

executării hotărârii.

Recursurile declarate de pârâții

Ministerul Administrației și Internelor București și Inspectoratul de Poliție

al Județului Hunedoara au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr.

1955 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Împotriva acestor hotărâri

judecătorești Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare la data de 20 septembrie 2004,

solicitând casarea lor ca fiind pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este

inadmisibil.

Calea de atac extraordinară a

recursului în anulare a fost reglementată prin dispozițiile art. 330-330

4

C. proc. civ., abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003

a Guvernului României, publicată în M. Of. din 28 iunie 2003 și intrată în

vigoare la 60 de zile de la data publicării, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004.

Potrivit art. 2 alin. ultim din

O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor

prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Conform art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției poate ataca cu recurs

în anulare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârile judecătorești

irevocabile, când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a

legii, ce a determinat o soluționare greșită pe fond ori această hotărâre este

vădit netemeinică.

În temeiul dispozițiilor art. 330

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 330 pct. 2, recursul în

anulare se poate declara în termen de un an de la data când hotărârea

judecătorească a rămas irevocabilă.

În reglementarea art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs,

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din coroborarea dispozițiilor legale

enunțate rezultă că recursul în anulare poate fi exercitat în termen de un an

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate, dar numai dacă are ca

obiect hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate până la data de 27 august

2003 inclusiv sau care au devenit irevocabile până la 27 august 2003 inclusiv.

În concret, sentința primei instanțe

și decizia dată în recurs, atacate prin prezentul recurs în anulare, a devenit

irevocabilă și, respectiv, a fost pronunțată la data de 6 octombrie 2003,

astfel încât recursul în anulare este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1955 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și a sentinței nr. 422 din 17 iunie

2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie

2005.