ÎCCJ, Decizia nr. 126/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 205 din 28 martie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în

Dosarul nr. 5988/1/2010 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de

petenții T.M.A. și T.G. împotriva Sentinței nr. 1233 din 19 iunie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5988/1/2010,

cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Deciziei nr.

205 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9

judecători, petenții T.M.A. și T.G. au formulat contestație în anulare, fără a

indica niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.

Examinând în

principiu contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Conform dispozițiilor

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației

în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind

respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală,

indicarea motivelor prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de

dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se

află la dosarul cauzei.

Una dintre aceste

condiții este ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie

dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.

Raportând aspectele

teoretice prezentate speței de față, se constată că, în cauză, nu a fost

indicat niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de

dispozițiile art. 386 C. proc. pen.:

a) neîndeplinirea în

condițiile legii a procedurii de citare a părții la termenul când s-a judecat

recursul ;

b) imposibilitatea

părții de a se prezenta la termenul de judecare a recursului și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare ;

c) situația în care

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar ;

d) situația în care

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă și

e) situația în care

la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1) C. proc. pen.

În concluzie, nu este

îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire cumulativă este condiționată

admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2)

C. proc. pen.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorii T.M.A. și T.G. împotriva Deciziei nr. 205 din 28 martie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în

Dosarul nr. 5988/1/2010.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de

câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii T.M.A. și T.G. împotriva

Deciziei nr. 205 din 28 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 5988/1/2010.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 mai 2011