ÎCCJ, Decizia nr. 126/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 205 din 28 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 5988/1/2010 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de petenții T.M.A. și T.G. împotriva Sentinței nr. 1233 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5988/1/2010, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva Deciziei nr. 205 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, petenții T.M.A. și T.G. au formulat contestație în anulare, fără a indica niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, indicarea motivelor prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Una dintre aceste condiții este ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. Raportând aspectele teoretice prezentate speței de față, se constată că, în cauză, nu a fost indicat niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen.: a) neîndeplinirea în condițiile legii a procedurii de citare a părții la termenul când s-a judecat recursul ; b) imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul de judecare a recursului și de a încunoștința instanța despre această împiedicare ; c) situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar ; d) situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și e) situația în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. În concluzie, nu este îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii T.M.A. și T.G. împotriva Deciziei nr. 205 din 28 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 5988/1/2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii T.M.A. și T.G. împotriva Deciziei nr. 205 din 28 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 5988/1/2010. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2011