ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2283/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș prin

sentința penală nr. 648/ PI din 1 septembrie 2004, a condamnat inculpatul

V.V.R. zis V.B. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 344 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 926 din 24 august 1998, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, rest pe

care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind

de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus arestul preventiv executat de la 22 octombrie 2003 la zi și în baza art.

350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 117 alin. (1)

și (3) C. pen., a dispus expulzarea inculpatului.

A obligat pe inculpat să

plătească părții civile K.C. o prestație periodică, cu titlu de întreținere

pentru minora K.R.A.M., în sumă de 700.000 lei lunar începând cu 26 aprilie

2004 și până la majoratul minorei 1 iulie 2007 și a respins pretențiile

aceleiași părți civile privind cheltuielile de înmormântare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, inculpatul a convenit cu B.C. și K.C. ca aceștia

să-l ajute să-i procure acte de identitate, pașaport și permis de conducere

eliberate de autoritățile din Republica Serbia în schimbul sumei de 500 mărci

germane, promițându-le că la primirea actelor le va mai da suma de 2000 mărci

germane.

Realizând că cei doi au

hotărât să-l înșele, în seara de 22 aprilie 2001, inculpatul i-a căutat în

municipiul Timișoara. Însoțit de martorii I.A., G.O. și I. zis B., inculpatul

s-a deplasat în zona salei Olimpia, unde găsindu-l pe B.C. i-a cerut să-i

restituie banii și când acesta i-a comunicat că banii sunt la concubină,

enervat a început să-l lovească. L-a obligat pe B.C. să-i însoțească să o caute

pe K.C. și pe drum a continuat să-i aplice lovituri. Ajunși la un bar, unde

partea vătămată le-a spus inițial că se află concubina sa, și aflând că a fost

mințit, inculpatul l-a bătut din nou astfel că partea vătămată și-a pierdut

cunoștința.

Victima a fost transportată

în str. Turgheniev unde inculpatul locuia cu martora I.A., acolo cei doi și-au

făcut bagajele pregătindu-se să fugă din țară, nu mai înainte ca martora I.A.

să-și anunțe părinții despre cele întâmplate.

I.M., mama vitregă a

concubinei inculpatului A.I., a sunat-o a doua zi pe 23 aprilie 2003 pe K.C.

comunicându-i că, B.C. se află în stare gravă în apartamentul de pe str.

Tugheniev. Victima a fost transportată în aceeași zi la Spitalul județean

Timișoara unde în ziua de 25 aprilie 2003 a decedat.

Diagnosticul stabilit la

necropsie traumatism cranio cerebral acut, dilacerare cerebrală cu focare

multiple hemoragice, hematom intraparenchimatos, insuficiență respiratorie

acută.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul care a invocat în fața instanței de apel nulitatea

întregii proceduri judiciare deoarece fiind cetățean bulgar, nu i s-a asigurat

nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății în primă instanță,

un interpret care să-i facă traducerile din limba română în limba bulgară.

Prin decizia nr. 418/ A din

29 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

apelul a fost admis, sentința desființată și cauza trimisă la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale în prezența

interpretului de limbă bulgară.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara a declarat recurs și a cerut casarea deciziei și trimiterea

cauzei pentru continuarea judecării apelului. S-a motivat în esență că

inculpatul nu se află în situația prevăzută de art. 8 C. proc. pen., întrucât

cunoaște limba română și a mai trecut prin proceduri judiciare în fața

organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată și nu a invocat faptul

că solicită să fie asistat de un translator.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut

și motivat că inculpatul cetățean bulgar aflat pe teritoriul României a

săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată și

condamnat fără ca procurorul și instanța să-i asigure interpret pentru

folosirea limbii române, limba oficială.

Potrivit art. 7 alin. (1) C.

proc. pen., în procesul penal procedura judiciară se desfășoară în limba română.

Prin alin. (2) al art. 7 C.

proc. pen., se dispune ca în fața organelor judiciare se asigură părților și

altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale

întocmindu-se în limba română.

Așa cum potrivit art. 6

alin. (5) C. proc. pen., organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe

învinuit sau inculpat, înainte de a se lua prima declarație, despre dreptul de

a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul de ascultare

prin alin. (2) al aceluiași articol, se prevede obligația ca în cursul

procesului penal organele judiciare să asigure părților deplina exercitare a

drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probe

necesare în apărare.

Câtă vreme potrivit art. 8

C. proc. pen., părților care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se

pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de lua cunoștință de

probele dosarului, dreptul de a vorbi precum și dreptul de a pune concluzii în

instanță prin interpret, modul în care au procedat procurorul și instanța nu

este cel legal.

Fiind vorba de un cetățean

străin, atât procurorul cât și instanța erau obligate să-i pună în vedere că

poate folosi limba oficială prin interpret.

Faptul că într-una din cele

două declarații date la procuror în final se menționează „cunosc limba română

și pot să citesc această declarație”, iar în fața instanței că este de acord să

dea declarație fără a i se pune în vedere că are dreptul să i se desemneze

interpret nu dovedesc că organele judiciare au respectat dispozițiile

procedurale.

Așa fiind, instanța de apel

a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (1), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va menține

starea de arest a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

împotriva deciziei penale nr. 418 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, privind pe intimatul inculpat V.V.R.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Onorariul cuvenit

interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 5 aprilie 2005.