ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2283/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 648/ PI din 1 septembrie 2004, a condamnat inculpatul V.V.R. zis V.B. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 344 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926 din 24 august 1998, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus arestul preventiv executat de la 22 octombrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 alin. (1) și (3) C. pen., a dispus expulzarea inculpatului. A obligat pe inculpat să plătească părții civile K.C. o prestație periodică, cu titlu de întreținere pentru minora K.R.A.M., în sumă de 700.000 lei lunar începând cu 26 aprilie 2004 și până la majoratul minorei 1 iulie 2007 și a respins pretențiile aceleiași părți civile privind cheltuielile de înmormântare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpatul a convenit cu B.C. și K.C. ca aceștia să-l ajute să-i procure acte de identitate, pașaport și permis de conducere eliberate de autoritățile din Republica Serbia în schimbul sumei de 500 mărci germane, promițându-le că la primirea actelor le va mai da suma de 2000 mărci germane.

Realizând că cei doi au hotărât să-l înșele, în seara de 22 aprilie 2001, inculpatul i-a căutat în municipiul Timișoara. Însoțit de martorii I.A., G.O. și I. zis B., inculpatul s-a deplasat în zona salei Olimpia, unde găsindu-l pe B.C. i-a cerut să-i restituie banii și când acesta i-a comunicat că banii sunt la concubină, enervat a început să-l lovească. L-a obligat pe B.C. să-i însoțească să o caute pe K.C. și pe drum a continuat să-i aplice lovituri. Ajunși la un bar, unde partea vătămată le-a spus inițial că se află concubina sa, și aflând că a fost mințit, inculpatul l-a bătut din nou astfel că partea vătămată și-a pierdut cunoștința. Victima a fost transportată în str. Turgheniev unde inculpatul locuia cu martora I.A., acolo cei doi și-au făcut bagajele pregătindu-se să fugă din țară, nu mai înainte ca martora I.A.

să-și anunțe părinții despre cele întâmplate. I.M., mama vitregă a concubinei inculpatului A.I., a sunat-o a doua zi pe 23 aprilie 2003 pe K.C. comunicându-i că, B.C. se află în stare gravă în apartamentul de pe str. Tugheniev. Victima a fost transportată în aceeași zi la Spitalul județean Timișoara unde în ziua de 25 aprilie 2003 a decedat. Diagnosticul stabilit la necropsie traumatism cranio cerebral acut, dilacerare cerebrală cu focare multiple hemoragice, hematom intraparenchimatos, insuficiență respiratorie acută. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a invocat în fața instanței de apel nulitatea întregii proceduri judiciare deoarece fiind cetățean bulgar, nu i s-a asigurat nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății în primă instanță, un interpret care să-i facă traducerile din limba română în limba bulgară.

Prin decizia nr. 418/ A din 29 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelul a fost admis, sentința desființată și cauza trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale în prezența interpretului de limbă bulgară. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs și a cerut casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului. S-a motivat în esență că inculpatul nu se află în situația prevăzută de art. 8 C. proc. pen., întrucât cunoaște limba română și a mai trecut prin proceduri judiciare în fața organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată și nu a invocat faptul că solicită să fie asistat de un translator.

Recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut și motivat că inculpatul cetățean bulgar aflat pe teritoriul României a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată și condamnat fără ca procurorul și instanța să-i asigure interpret pentru folosirea limbii române, limba oficială. Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. pen., în procesul penal procedura judiciară se desfășoară în limba română. Prin alin. (2) al art. 7 C. proc. pen., se dispune ca în fața organelor judiciare se asigură părților și altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română. Așa cum potrivit art. 6 alin. (5) C. proc.

pen., organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul de ascultare prin alin. (2) al aceluiași articol, se prevede obligația ca în cursul procesului penal organele judiciare să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probe necesare în apărare. Câtă vreme potrivit art. 8 C. proc. pen., părților care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de lua cunoștință de probele dosarului, dreptul de a vorbi precum și dreptul de a pune concluzii în instanță prin interpret, modul în care au procedat procurorul și instanța nu este cel legal.

Fiind vorba de un cetățean străin, atât procurorul cât și instanța erau obligate să-i pună în vedere că poate folosi limba oficială prin interpret. Faptul că într-una din cele două declarații date la procuror în final se menționează „cunosc limba română și pot să citesc această declarație”, iar în fața instanței că este de acord să dea declarație fără a i se pune în vedere că are dreptul să i se desemneze interpret nu dovedesc că organele judiciare au respectat dispozițiile procedurale. Așa fiind, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (1), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., se va menține starea de arest a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 418 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimatul inculpat V.V.R. Menține starea de arest a inculpatului. Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2005.