ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2005

Examinând recursul de față

constată:

Prin sentința penală nr. 311

din 6 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. împotriva

sentinței penale nr. 98 din 22 martie 2000 a Tribunalului Vrancea.

S-a reținut că, prin

sentința atacată, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 672 din 9 februarie

2001 a Curții Supreme de Justiție D.A. a fost condamnat la 12 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b)

prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 208 – art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Prin cererea de revizuire

condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 33

lit. a), întrucât nu a comis o infracțiune în formă continuată ci un concurs de

infracțiuni ceea ce a influențat negativ și individualizarea pedepsei.

A mai susținut că faptele au

fost comise de altă persoană.

Prima instanță a reținut că

motivul de revizuire invocat cu privire la încadrarea juridică nu este prevăzut

de art. 391 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte nu au fost

descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanța,

astfel încât nici al doilea motiv invocat nu întrunește condițiile prevăzute de

lege.

Apelul declarat de condamnat

a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 584/ A din 26 octombrie 2004

a Curții de Apel Galați reținându-se că soluția primei instanțe este legală și

temeinică, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., întrucât nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi care să nu fi

fost cunoscute de instanță iar încadrarea juridică a faptei și individualizarea

pedepsei nu constituie motiv de revizuire.

Condamnatul a declarat

recurs în motivarea căruia a arătat că a fost condamnat greșit pentru toate

faptele odată, iar prejudiciul cauzat prin fiecare infracțiune nu depășește

50.000.000 lei și că pedeapsa este prea mare.

A mai susținut că nu este el

autorul acestor fapte și poate dovedi acest lucru cu martori care nu au fost

audiați.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri

penale definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Se constată că încadrarea

juridică greșită a faptei și individualizarea pedepsei nu se regăsesc printre

cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care se poate face revizuirea.

Pe de altă parte condamnatul

nu a arătat care sunt împrejurările noi care să nu fi fost cunoscute de

instanță și pe baza cărora s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare.

Așa fiind, Curtea reține că

legal și temeinic cererea de revizuire a fost respinsă.

Din examinarea cauzei nu

rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu.

În consecință recursul va fi

respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul D.A. împotriva deciziei penale nr. 584/ A din

26 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe revizuient la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 ianuarie 2005.