ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2005

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 311 din 6 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. împotriva sentinței penale nr. 98 din 22 martie 2000 a Tribunalului Vrancea. S-a reținut că, prin sentința atacată, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 672 din 9 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție D.A. a fost condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. Prin cererea de revizuire condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 33 lit. a), întrucât nu a comis o infracțiune în formă continuată ci un concurs de infracțiuni ceea ce a influențat negativ și individualizarea pedepsei. A mai susținut că faptele au fost comise de altă persoană. Prima instanță a reținut că motivul de revizuire invocat cu privire la încadrarea juridică nu este prevăzut de art. 391 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanța, astfel încât nici al doilea motiv invocat nu întrunește condițiile prevăzute de lege. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 584/ A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați reținându-se că soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., întrucât nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță iar încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei nu constituie motiv de revizuire. Condamnatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că a fost condamnat greșit pentru toate faptele odată, iar prejudiciul cauzat prin fiecare infracțiune nu depășește 50.000.000 lei și că pedeapsa este prea mare. A mai susținut că nu este el autorul acestor fapte și poate dovedi acest lucru cu martori care nu au fost audiați. Recursul nu este fondat. Revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Se constată că încadrarea juridică greșită a faptei și individualizarea pedepsei nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care se poate face revizuirea.

Pe de altă parte condamnatul nu a arătat care sunt împrejurările noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și pe baza cărora s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de achitare. Așa fiind, Curtea reține că legal și temeinic cererea de revizuire a fost respinsă. Din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu. În consecință recursul va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.A. împotriva deciziei penale nr. 584/ A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2005.