ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penala nr. 863/F din 15 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5783/3/2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul R.S. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.S.

la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. A aplicat art.71 și art.64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 0,08 gr.

heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator. Pentru a hotărî astfel, examinând și coroborând materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În data de 07 mai 2009, într-o spălătorie situată în zona Bobocica din București, inculpatul R.S. a vândut colaboratorului acoperit „M.I.”, contra sumei de 160 lei, o doză de heroină, pe care o procurase de la o altă persoană. Prin analiza de laborator s-a stabilit că doza, cu o masă de 0,14 gr., conține heroină, cofeină și paracetamol, făcând parte din Tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000 și constituind drog de mare risc. În data de 02 iulie 2009, într-o scară de bloc, pentru suma de 100 lei, inculpatul a vândut colaboratorului acoperit „M.I.” încă o doză de heroină.

În urma analizelor de laborator s-a stabilit că proba cu masa de 0,14 gr. conține heroină în amestec cu pentazocine, phenobarbital, cofeină și diazepam. Instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului R.S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond, corespunzător criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine relativ sinceră si care este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni.

Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul a declarat apel, solicitând redozarea pedepsei cu aplicarea art. 71 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. Prin decizia penală nr. 24 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.S. În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut că instanța fondului s-a orientat spre limita inferioară a textului sancționator, în pofida gravității faptei, a formei reținute, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului. Așadar, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului este proporțională cu circumstanțele cauzei. Față de faptul că în cauză a fost folosit un colaborator sub acoperire, duce la concluzia că inculpatul făcea parte dintr-un cerc relațional specific comiterii unor astfel de fapte.

Mai mult, în cauză instanța fondului a avut în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, cooperarea cu organele judiciare, astfel că a stabilit pedeapsa la nivelul minimului prevăzut de lege. Prin urmare, o reducere sub acest cuantum nu este justificată nici legal și nici faptic, dar ar fi contrară și cerințelor impuse de art. 52 C. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul R.S. a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată următoarele: Unul din principiile de baza ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit căruia stabilirea în lege a naturii și limitelor pentru o anumită infracțiune, precum și aplicarea pedepsei concret determinată pentru infracțiunea săvârșită trebuie să corespundă gravității acesteia, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care a fapta a fost comisă, precum și de situația personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în așa fel încât aceasta să-și poată îndeplini funcțiile și realiza scopul prevăzut în art. 52 C. pen. Prin urmare, temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este data de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Așadar, în raport de determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a acesteia la cazul concret dedus judecății, în raport de criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. și de care trebuie să se țină seama în mod cumulativ. Cu alte cuvinte, cum scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esențial a se ține seama de persoana acestuia, așa încât în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferențiată în fiecare caz în parte.

Concomitent, adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în mediul social privește realizarea proporționalității cu măsura gradului de pericol social creat prin săvârșirea infracțiunii. Examinând cauza în raport de aceste criterii se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde acestora. Astfel, este stabilită neîndoielnic participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri. Pedeapsa aplicată excede însă pericolului social concret relevat de actele materiale efective îndeplinite de către acesta în cadrul activității infracționale reținute, corect de altfel, de către instanțe, precum și de persoana acestuia și, drept urmare, aceasta nu apare ca just adaptată întregului complex de trăsături și împrejurări concret al faptelor comise de inculpat.

Instanțele nu au dat semnificația cuvenită elementelor caracterizante ale persoanei inculpatului, cu referire la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, demersul vizând înlesnirea descoperirii altor persoane care se fac vinovate de săvârșirea de infracțiuni de același tip, precum și atitudinea ulterioară săvârșirii infracțiunii, cu referire sub acest din urmă aspect a regretului acestuia pentru faptele comise, care justificau, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., constatarea acestora ca circumstanțe judiciare și reținerea acestora în favoarea inculpatului, în sensul aplicării dispozițiilor art. 76 C. pen.

Prin urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R.S.

împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011, va casa în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând în fond: Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) si art. 76 lit. a) C. pen. Va reduce pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

Va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței se vor menține. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.S., durata reținerii și arestării preventive, conform dispozitivului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând, în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, după cum urmează: - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 decembrie 2009 la 13 mai 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.