ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința
penala nr. 863/F din 15 noiembrie
2010, pronunțată în dosarul nr. 5783/3/2010, Tribunalul București, secția I
penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a
faptelor săvârșite de inculpatul R.S.
din
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37
lit. b)
C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin.
(2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.S. la 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat
același inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit
pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai
grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a), b) C. pen.
A aplicat art.71 și
art.64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 118 lit.
f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus
confiscarea cantității de 0,08 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de
laborator.
Pentru a hotărî
astfel, examinând și coroborând materialul probator administrat atât în faza
urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, prima instanță a
reținut următoarea situație de fapt:
În data de 07 mai
2009, într-o spălătorie situată în zona Bobocica din București, inculpatul R.S.
a vândut colaboratorului acoperit „M.I.”, contra sumei de 160 lei, o doză de
heroină, pe care o procurase de la o altă persoană. Prin analiza de laborator
s-a stabilit că doza, cu o masă de 0,14 gr., conține heroină, cofeină și
paracetamol, făcând parte din Tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000 și
constituind drog de mare risc.
În data de 02 iulie
2009, într-o scară de bloc, pentru suma de 100 lei, inculpatul a vândut colaboratorului
acoperit „M.I.” încă o doză de heroină. În urma analizelor de laborator s-a
stabilit că proba cu masa de 0,14 gr. conține heroină în amestec cu
pentazocine, phenobarbital, cofeină și diazepam.
Instanța de fond a
apreciat că faptele inculpatului R.S. întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în forma continuată,
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic ilicit de
droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea
judiciară a pedepsei instanța de fond, corespunzător criteriilor prevăzute de
art. 72 C. pen., de gradul de pericol social și modalitatea concretă de
săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine
relativ sinceră si care este cunoscut cu antecedente penale, manifestând
perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni.
Împotriva hotărârii
primei instanțe inculpatul a declarat apel, solicitând redozarea pedepsei cu
aplicarea art. 71 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.
Prin decizia penală
nr. 24 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.S.
În motivarea acestei
decizii instanța de apel a reținut că instanța fondului s-a orientat spre
limita inferioară a textului sancționator, în pofida gravității faptei, a
formei reținute, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Așadar, pedeapsa de
10 ani închisoare aplicată inculpatului este proporțională cu circumstanțele
cauzei.
Față de faptul că în
cauză a fost folosit un colaborator sub acoperire, duce la concluzia că
inculpatul făcea parte dintr-un cerc relațional specific comiterii unor astfel
de fapte.
Mai mult, în cauză
instanța fondului a avut în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului,
cooperarea cu organele judiciare, astfel că a stabilit pedeapsa la nivelul
minimului prevăzut de lege.
Prin urmare, o
reducere sub acest cuantum nu este justificată nici legal și nici faptic, dar
ar fi contrară și cerințelor impuse de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri inculpatul R.S. a declarat recurs, invocând cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea
hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Unul din principiile
de baza ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit
căruia stabilirea în lege a naturii și limitelor pentru o anumită infracțiune,
precum și aplicarea pedepsei concret determinată pentru infracțiunea săvârșită
trebuie să corespundă gravității acesteia, pericolului social concret,
determinat de împrejurările în care a fapta a fost comisă, precum și de
situația personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în așa fel
încât aceasta să-și poată îndeplini funcțiile și realiza scopul prevăzut în
art. 52 C. pen.
Prin urmare,
temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este data de
existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de
stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate
de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, potrivit art.
72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală”.
Așadar, în raport de
determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în
cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a
acesteia la cazul concret dedus judecății, în raport de criteriile generale
prevăzute în art. 72 C. pen. și de care trebuie să se țină seama în mod
cumulativ.
Cu alte cuvinte, cum
scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu
inculpatul, apare ca esențial a se ține seama de persoana acestuia, așa încât în
procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferențiată în
fiecare caz în parte.
Concomitent,
adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în
mediul social privește realizarea proporționalității cu măsura gradului de
pericol social creat prin săvârșirea infracțiunii.
Examinând cauza în
raport de aceste criterii se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu
corespunde acestora.
Astfel, este stabilită
neîndoielnic participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de trafic
ilicit de droguri.
Pedeapsa aplicată
excede însă pericolului social concret relevat de actele materiale efective îndeplinite
de către acesta în cadrul activității infracționale reținute, corect de altfel,
de către instanțe, precum și de persoana acestuia și, drept urmare, aceasta nu
apare ca just adaptată întregului complex de trăsături și împrejurări concret
al faptelor comise de inculpat.
Instanțele nu au dat
semnificația cuvenită elementelor caracterizante ale persoanei inculpatului, cu
referire la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din
prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului,
demersul vizând înlesnirea descoperirii altor persoane care se fac vinovate de
săvârșirea de infracțiuni de același tip, precum și atitudinea ulterioară
săvârșirii infracțiunii, cu referire sub acest din urmă aspect a regretului
acestuia pentru faptele comise, care justificau, potrivit art. 74 alin. (2) C.
pen., constatarea acestora ca circumstanțe judiciare și reținerea acestora în
favoarea inculpatului, în sensul aplicării dispozițiilor art. 76 C. pen.
Prin urmare,
hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.
Examinând cauza în
raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., alte
cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecință, pentru
motivele expuse, conform art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,
Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale
nr. 24 din 25 ianuarie 2011, va casa în totalitate decizia atacată și în parte
sentința penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția
I penală, și, rejudecând în fond:
Va descontopi
pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va reduce pedeapsa aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.,
de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2)
si art. 76 lit. a) C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicata
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.,
de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin.
(2) și art. 76 lit. c) C. pen.
Va contopi pedepsele
aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen.
Va face aplicarea
art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Celelalte dispoziții
ale sentinței se vor menține.
Va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.S., durata reținerii și arestării
preventive, conform dispozitivului.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200 lei, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.S.
împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,
secția I penală.
Casează
în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 863/F din
15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând, în
fond:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele
componente, după cum urmează:
- 10 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani
închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.
a) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni
închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și
art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să
execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de
la 7 decembrie 2009 la 13 mai 2011.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai
2011.