ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința

penala nr. 863/F din 15 noiembrie

2010, pronunțată în dosarul nr. 5783/3/2010, Tribunalul București, secția I

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor săvârșite de inculpatul R.S.

din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. b)

C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.S. la 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit

pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen.

A aplicat art.71 și

art.64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus

confiscarea cantității de 0,08 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de

laborator.

Pentru a hotărî

astfel, examinând și coroborând materialul probator administrat atât în faza

urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, prima instanță a

reținut următoarea situație de fapt:

În data de 07 mai

2009, într-o spălătorie situată în zona Bobocica din București, inculpatul R.S.

a vândut colaboratorului acoperit „M.I.”, contra sumei de 160 lei, o doză de

heroină, pe care o procurase de la o altă persoană. Prin analiza de laborator

s-a stabilit că doza, cu o masă de 0,14 gr., conține heroină, cofeină și

paracetamol, făcând parte din Tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000 și

constituind drog de mare risc.

În data de 02 iulie

2009, într-o scară de bloc, pentru suma de 100 lei, inculpatul a vândut colaboratorului

acoperit „M.I.” încă o doză de heroină. În urma analizelor de laborator s-a

stabilit că proba cu masa de 0,14 gr. conține heroină în amestec cu

pentazocine, phenobarbital, cofeină și diazepam.

Instanța de fond a

apreciat că faptele inculpatului R.S. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în forma continuată,

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic ilicit de

droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța de fond, corespunzător criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., de gradul de pericol social și modalitatea concretă de

săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine

relativ sinceră si care este cunoscut cu antecedente penale, manifestând

perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni.

Împotriva hotărârii

primei instanțe inculpatul a declarat apel, solicitând redozarea pedepsei cu

aplicarea art. 71 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 24 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.S.

În motivarea acestei

decizii instanța de apel a reținut că instanța fondului s-a orientat spre

limita inferioară a textului sancționator, în pofida gravității faptei, a

formei reținute, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.

Așadar, pedeapsa de

10 ani închisoare aplicată inculpatului este proporțională cu circumstanțele

cauzei.

Față de faptul că în

cauză a fost folosit un colaborator sub acoperire, duce la concluzia că

inculpatul făcea parte dintr-un cerc relațional specific comiterii unor astfel

de fapte.

Mai mult, în cauză

instanța fondului a avut în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului,

cooperarea cu organele judiciare, astfel că a stabilit pedeapsa la nivelul

minimului prevăzut de lege.

Prin urmare, o

reducere sub acest cuantum nu este justificată nici legal și nici faptic, dar

ar fi contrară și cerințelor impuse de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri inculpatul R.S. a declarat recurs, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând legalitatea

hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Unul din principiile

de baza ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit

căruia stabilirea în lege a naturii și limitelor pentru o anumită infracțiune,

precum și aplicarea pedepsei concret determinată pentru infracțiunea săvârșită

trebuie să corespundă gravității acesteia, pericolului social concret,

determinat de împrejurările în care a fapta a fost comisă, precum și de

situația personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în așa fel

încât aceasta să-și poată îndeplini funcțiile și realiza scopul prevăzut în

art. 52 C. pen.

Prin urmare,

temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este data de

existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de

stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate

de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, potrivit art.

72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală”.

Așadar, în raport de

determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în

cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a

acesteia la cazul concret dedus judecății, în raport de criteriile generale

prevăzute în art. 72 C. pen. și de care trebuie să se țină seama în mod

cumulativ.

Cu alte cuvinte, cum

scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu

inculpatul, apare ca esențial a se ține seama de persoana acestuia, așa încât în

procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferențiată în

fiecare caz în parte.

Concomitent,

adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în

mediul social privește realizarea proporționalității cu măsura gradului de

pericol social creat prin săvârșirea infracțiunii.

Examinând cauza în

raport de aceste criterii se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu

corespunde acestora.

Astfel, este stabilită

neîndoielnic participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri.

Pedeapsa aplicată

excede însă pericolului social concret relevat de actele materiale efective îndeplinite

de către acesta în cadrul activității infracționale reținute, corect de altfel,

de către instanțe, precum și de persoana acestuia și, drept urmare, aceasta nu

apare ca just adaptată întregului complex de trăsături și împrejurări concret

al faptelor comise de inculpat.

Instanțele nu au dat

semnificația cuvenită elementelor caracterizante ale persoanei inculpatului, cu

referire la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din

prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului,

demersul vizând înlesnirea descoperirii altor persoane care se fac vinovate de

săvârșirea de infracțiuni de același tip, precum și atitudinea ulterioară

săvârșirii infracțiunii, cu referire sub acest din urmă aspect a regretului

acestuia pentru faptele comise, care justificau, potrivit art. 74 alin. (2) C.

pen., constatarea acestora ca circumstanțe judiciare și reținerea acestora în

favoarea inculpatului, în sensul aplicării dispozițiilor art. 76 C. pen.

Prin urmare,

hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.

Examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., alte

cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale

nr. 24 din 25 ianuarie 2011, va casa în totalitate decizia atacată și în parte

sentința penală nr. 863/F din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția

I penală, și, rejudecând în fond:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.,

de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2)

si art. 76 lit. a) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicata

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.,

de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare aplicării art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. c) C. pen.

Va contopi pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Va face aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Celelalte dispoziții

ale sentinței se vor menține.

Va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.S., durata reținerii și arestării

preventive, conform dispozitivului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.S.

împotriva deciziei penale nr. 24 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Casează

în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 863/F din

15 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând, în

fond:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele

componente, după cum urmează:

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani

închisoare la 7 ani închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.

a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni

închisoare, urmare aplicării art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și

art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.S. să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 7 decembrie 2009 la 13 mai 2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai

2011.