ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5627/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Argeș, reclamanta, SC G. SA a chemat în judecată pârâta, SC F.I.G.

SRL solicitând ca aceasta să-i plătească suma de 22.491.233 lei, cu titlu de

preț și suma de 1.874.298 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Argeș a respins acțiunea reclamantei SC G. SA, cu

motivarea că aceasta nu a făcut dovada pretențiilor sale prin înscrisurile

depuse la dosar.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială

și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 546,

pronunțată la data de 15 octombrie 2001 în dosarul nr. 4346/2001.

Spre a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că înscrisurile depuse în susținerea acțiunii,

facturi fiscale neacceptate la plată și avize de expediție a mărfii nesemnate

de reprezentantul pârâtei, nu sunt opozabile acesteia, iar susținerea

reclamantei că o parte a debitului a fost achitată de pârâtă, nu a fost

dovedită prin depunerea la dosar a chitanțelor invocate în probațiune, astfel

că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1169 C. civ.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă, SC G. SA, fără a

indica temeiul de drept al cererii sale.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat chitanțele din 1 iulie 1999,

în valoare de 6.000.000 lei și 4 septembrie 1999, în valoare de 3.000.000 lei,

care atestă achitarea, parțială, a facturilor din 5 mai 1999 și din 18 martie

1999 de către pârâtă, deci fac dovada existenței raportului juridic dedus

judecății, critici care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea actelor

dosarului nu relevă existența chitanțelor la care se referă recurenta între

probele administrate în fața instanțelor de fond și de apel, iar în

considerentele deciziei atacate se semnalează, expres, lipsa acestora.

Așa fiind, se constată că,

în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., ca menționatele înscrisuri să constituie dovezi administrate.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de apelanta reclamantă împotriva deciziei pronunțată, în cauză, de

instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC G. SA, împotriva deciziei nr. 546/ A-C din 15 octombrie 2001 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 decembrie 2004.