ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3584/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3584/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16, pronunțată
la 24 martie 2004 în dosarul nr. 353/P/2004, Curtea de Apel Galați, secția
penală a respins plângerea formulată de petentul J.I., împotriva rezoluției nr.
125/ P din 15 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,
privind pe intimații S.A., B.N. și C.L. cu obligarea la plata sumei de 400.000
lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a avut în vedere că:
plângerea a fost adresată unui
organ ierarhic superior, chiar dacă nu a parcurs toate stadiile premergătoare
obișnuite. S-a interpretat textul art. 278 C. proc. pen., în sensul că, creează
o posibilitate pentru petent de a se adresa într-o anumită ordine și cu
arătarea organelor competente, iar nu o obligație de a trece prin toate fazele;
cauza a fost corect instrumentată
de organul de urmărire penală, rezoluția fiind rezultatul probelor administrate
în cauză și a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei hotărâri petentul
a declarat, în termen legal, recurs, considerând că prin respingerea plângerii
sale, s-a făcut o greșită aplicare a legii (motivul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.).
Petentul și-a motivat plângerea în
sensul că „Rezoluția este abuzivă și părtinitoare”.
În cauză s-au administrat probe
pentru verificarea cerută și anume: s-a atașat întreg dosarul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Galați nr. 125/P/2003, din care rezultă că cei vizați nu
au săvârșit infracțiuni de care sunt învinuiți și anume: art. 206 C. pen. (cu
ocazia depunerii unui memoriu).
Astfel, s-a răspuns problemei ivite
cu ocazia soluției instanței, prin care se interpretase că plângerea era făcută
împotriva celor 3, pentru acte de diversiune, în mod eronat.
Petentul a depus acte cu care a
încercat să-și fundamenteze poziția care-l îndreptățea să depună la judecătoria
de serviciu o cerere de sechestru asupra bunurilor primarului, care a
determinat o mare investiție păgubitoare prin activitatea sa defectuoasă.
Petentul a fost lipsă la toate
termenele, în toate fazele procesuale.
Înalta Curte de Casație și Justiție
examinând actele dosarului, în raport de critica formulată și față de probele
analizate, constată că sentința este legală și temeinică, critica nefiind
fundamentată.
Cu precizarea că Înalta Curte de
Casație și Justiție, nu își însușește punctul de vedere exprimat, cu privire la
competența organelor de soluționare a plângerii, conform art. 278 C. proc. pen.,
și pentru o finalitate mai grabnică a acestei lucrări, se constată că în mod
temeinic instanța a analizat și concluzionat că urmărirea penală s-a desfășurat
complet și corect, rezoluția fiind rezultatul care s-a impus din analizarea
probelor în lumina dispozițiilor legale.
Așa fiind, în conformitate cu
dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se
respinge recursul ca nefondat, cu cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul J.I., împotriva sentinței penale nr. 16 din 24 martie 2004 a
Curții de Apel Galați.
Obligă recurentul petiționar la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29
iunie 2004.