ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 487/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

iunie 2004, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.532 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă

și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr.

189/2000, cu motivarea că este soția supraviețuitoare a lui P.T., refugiat ca

urmare a persecuțiilor etnice.

Prin sentința civilă nr. 900 din 15

iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

drepturilor prevăzute de lege, în calitate de soție supraviețuitoare, pentru

perioada 10 mai 1941 - 15 septembrie 1944, cu începere de la data de 1

decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că soțul reclamantei a fost refugiat cu părinții săi, din

localitatea Lunca Vișagului, comuna Poieni, județul Cluj, partea ocupată de

Ungaria, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Lunca Vișagului,

comuna Poieni, partea română, în urma persecuțiilor etnice la care au fost

supuși românii, de către regimul maghiar instaurat în septembrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea acesteia și,

pe fond, respingerea acțiunii.

Recurenta a susținut că după

ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria, localitatea Lunca Vișagului a

rămas în întregime în teritoriile administrate de guvernul român, astfel încât

deplasarea familiei Pașcalău dintr-o parte, în alta a comunei, nu s-a datorat

persecuțiilor etnice.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

beneficiază de aceste prevederi, persoanele, cetățeni români care în perioada 6

septembrie 1940- 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice,

fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate.

Reclamanta a dovedit cu adresa

Primăriei Poieni și cu declarațiile de martori, că, așa cum corect a reținut

instanța de fond, o parte a localității respective a trecut sub administrație

maghiară, după Dictatul de la Viena. Cum sunt bine cunoscute persecuțiile la

care a fost supusă populația românească, de către noua administrație, începând

cu septembrie 1940, în mod corect Curtea de Apel Cluj a recunoscut soțului

reclamantei, statutul de persoană refugiată, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, intimata-reclamantă

beneficiază de drepturile acordate de lege, în calitate de soție

supraviețuitoare care nu s-a mai recăsătorit.

Față de aceste considerente și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 900 din 15 iulie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2005.