ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1244/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 29 iunie 2004,

reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, solicitând anularea hotărârii nr. 12684/8742 din 28 mai 2004 și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta nu a examinat toate dovezile prezentate și a

ignorat mențiunile din livretul militar, seria R.A.U. nr. 0122428.

Prin sentința civilă nr. 1704

din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

hotărârea nr. 12684/8742 din 28 mai 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

urmând ca drepturile să fie acordate, începând cu data de 1 mai 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că perioada în care reclamantul a suferit

ca urmare a refugiului din Ardealul de Nord, este perioada 6 septembrie 1940 -

6 martie 1945.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în

esență, că datele din livretul militar nu sunt concludente, deoarece nu există înscrisă

localitatea unde reclamantul și-a desfășurat stagiul militar.

Recursul este nefondat.

Se reține că în livretul

militar al reclamantului există la capitolul „mutații în timpul serviciului

militar

”

, mențiunea că în perioada

15 august 1943 - mai 1945, reclamantul a fost elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni.

Conform certificatului nr. CT.3985

din 19 august 2004, eliberat de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a

fost în perioada mai sus arătată elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni

București, demonstrându-se, așadar, că reclamantul a fost în imposibilitate obiectivă

de a se întoarce în zona de unde s-a refugiat.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1704

din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.