ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1244/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 29 iunie 2004, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12684/8742 din 28 mai 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a examinat toate dovezile prezentate și a ignorat mențiunile din livretul militar, seria R.A.U. nr. 0122428. Prin sentința civilă nr. 1704 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12684/8742 din 28 mai 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie acordate, începând cu data de 1 mai 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că perioada în care reclamantul a suferit ca urmare a refugiului din Ardealul de Nord, este perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că datele din livretul militar nu sunt concludente, deoarece nu există înscrisă localitatea unde reclamantul și-a desfășurat stagiul militar.

Recursul este nefondat. Se reține că în livretul militar al reclamantului există la capitolul „mutații în timpul serviciului militar ” , mențiunea că în perioada 15 august 1943 - mai 1945, reclamantul a fost elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni. Conform certificatului nr. CT.3985 din 19 august 2004, eliberat de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a fost în perioada mai sus arătată elev al Școlii de Ofițeri Transmisiuni București, demonstrându-se, așadar, că reclamantul a fost în imposibilitate obiectivă de a se întoarce în zona de unde s-a refugiat. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1704 din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.