ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7164/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 441 din 16

aprilie 2003, Tribunalul Covasna a admis acțiunea formulată de reclamantele Ș.L.,

S.A. și B.M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică a județului

Covasna și Prefectura Județului Covasna și a anulat dispoziția nr. 108/2002

emisă de pârâta Direcția de Sănătate a Județului Covasna, obligând-o pe aceasta

să restituie reclamantelor în natură imobilul situat în Sf. Gheorghe, înscris

în CF nr. 2959 Sf. Gheorghe, nr. top. 800/4 casă din cărămidă și grădină de 110

stânjeni, deținut de aceasta fără titlu.

Pentru a pronunța hotărârea,

Tribunalul a reținut că imobilul solicitat a fost proprietatea antecesorului

reclamantelor, dr. I.R.R. În timpul procesului, reclamanta P.E. a decedat

lăsând ca moștenitori pe celelalte reclamante.

Pârâta Direcția de Sănătate Publică

Covasna, prin dispoziția nr. 108 din 9 decembrie 2002, a respins cererea de

restituire, cu motivarea că imobilul este exceptat de la restituire, conform

art. 16 din Legea nr. 10/2001 deoarece imobilul funcționează ca unitate

sanitară.

Tribunalul a reținut că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art. 16 deoarece în imobil funcționează un

compartiment din subordinea DSP- Inspecția Sanitară de Stat, care nu prezintă

interes public, nefiind înscris în H.G. nr. 867/2002 privind declararea unor

unități sanitare de interes public național.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna, susținând faptul că

art. 16 din Legea nr. 10/2001 este aplicabil. De asemenea a arătat faptul că

instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 87/Ap din 2 octombrie 2003, a respins apelul ca nefondat.

A reținut că, în cauză, chestiunea

titlului nu a fost pusă în discuție, și, în condițiile în care instanța nu o

putea pune din oficiu în discuție fără a încălca principiul disponibilității,

titlul statului este valabil. A mai reținut că imobilul este destinat unei

activități de interes obștesc dar nu a fost trecut într-o hotărârea Guvernului

spre a nu fi retrocedat.

Prin urmare, imobilul nu

îndeplinește condiția prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.

În ceea ce privește critica

referitoare la cererea reconvențională, instanța de apel a constatat că a fost

depusă la instanță cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar reclamantul

s-a opus judecării acesteia împreună cu cererea de chemare în judecată. Chiar

dacă instanța ar fi trebuit să disjungă cele două cereri, soluția respingerii

se impunea deoarece, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu

pot fi soluționate decât cererile la care face referire actul normativ.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta

Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

10 C. proc. civ., pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece,

atât timp cât a reținut că titlul statului este valabil, instanța trebuia să

introducă în cauză și Ministerul Finanțelor Publice. De altfel, acest lucru a

și fost solicitat de pârâtă prin întâmpinare dar, în mod nejustificat, cererea

sa a fost respinsă.

Mai arată pârâta că imobilul nu a

fost cuprins în H.G. nr. 867/2002 deoarece, la data apariției actului normativ,

exista deja notificarea moștenitorilor imobilului.

Cu privire la cererea

reconvențională, se arată că și aceasta trebuia soluționată, față de

împrejurarea că reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată.

Având în vedere motivele invocate și

dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că doar cele referitoare la modalitatea

de soluționare a cererii reconvenționale și neintroducerea în cauză a

Ministerului Finanțelor Publice pot fi examinate, raportat la dispozițiile art.

304 C. proc. civ.

Faptul că pârâta a menționat doar că

imobilul nu a fost trecut în anexa la H.G. nr. 867/2002 deoarece era în curs de

revendicare, nu permite încadrarea în vreunul din motivele de recurs prevăzute

de lege. Pârâta se mărginește la a face această susținere, nedezvoltând-o și nearătând

în ce ar consta, sub acest aspect, nelegalitatea deciziei atacate.

Critica referitoare la

neintroducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice nu este întemeiată.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare

introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice dar, ulterior, pe tot

parcursul procedurii, nu a insistat în cererea sa. Nici apelul declarat

împotriva hotărârii tribunalului nu vizează acest aspect, critica fiind

formulată pentru prima dată în recurs.

De altfel, calitatea de parte în

proces în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 nu este determinată

de faptul trecerii cu sau fără titlu a unui imobil în proprietatea statului a

imobilului, ea fiind strict determinată de lege, funcție de măsura reparatorie

solicitată.

Recursul este, însă, fondat în ceea

ce privește modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale.

Astfel. la data de 9 aprilie 2003,

pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat acordarea unui

drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la concurența sumei ce

reprezintă investiții pentru consolidare, întreținere și modernizare.

La același termen,

Tribunalul Covasna a constatat că cererea reconvențională este tardiv introdusă

și a respins-o ca atare, înainte de a acorda părților cuvântul în fond.

Curtea de Apel Brașov,

deși a respins apelul declarat de pârâtă, a constatat că ar fi trebuit ca

cererea reconvențională să fie trimisă la registratură în vederea constituirii

unui dosar distinct, dar soluția respingerii se impunea din perspectiva

specială a Legii nr. 10/2001.

Sub acest aspect,

instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală.

Conform art. 297 alin. (1)

C. proc. civ., în cazul în care instanța de fond a respins o cerere fără a

intra în cercetarea fondului, iar instanța de apel a anulat hotărârea apelată,

va evoca fondul și va judeca procesul.

Prin urmare, în condițiile în care a

constatat că soluția instanței de fond privind respingerea cererii

reconvenționale ca tardivă este greșită, curtea de apel, deși nu a admis apelul

și nu a procedat la evocarea fondului, a soluționat în fapt cererea

reconvențională, ceea ce este contrar dispozițiilor legale invocate.

În consecință, recursul pârâtei va

fi admis sub acest aspect, cele două hotărâri vor fi casate în parte iar cauza

va fi trimisă la Tribunalul Covasna în vederea judecării cererii

reconvenționale, menținându-se dispozițiile referitoare la soluționarea cererii

principale.

Având în vedere cererea intimaților

- reclamanți, Înalta Curte va obliga recurenta - pârâtă la plata către aceștia

a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs pentru apărarea cu privire la

cererea principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Direcția de Sănătate Publică a Județului Covasna împotriva deciziei civile nr.

87/Ap din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Casează în parte decizia recurată și în

parte sentința civilă nr. 441 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna,

păstrează dispozițiile din hotărârile de mai sus cu privire la soluționarea

cererii principale și trimite cauza la Tribunalul Covasna pentru judecarea în

fond a cererii reconvenționale introdusă de pârâta Direcția de Sănătate Publică

a județului Covasna împotriva reclamanților B.M., S.A., Ș.L., C.C.C.B., C.C.S.A.

și C.V.V.

Admite cererea de cheltuieli de judecată

formulată de intimații - reclamanți B.M., S.A., Ș.L., C.C.C.B., C.S.A și C.V.V.

efectuate în recurs pentru apărarea cu privire la cererea principală și obligă

recurenta - pârâta Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna la plata

sumei de 5.605.000 lei către intimații - pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16

decembrie 2004.