ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 14/P/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva numiților C.C. și I.T., pentru infracțiunea de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și împotriva numitului D.E.G.,

pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

S-a reținut că persoana

vătămată D.M.G. a sesizat că notarul public C.C. cu ocazia emiterii

certificatului de moștenitor nr. 43/2001 a trecut la masa succesorală ca bunuri

imobile o casă cu terenul aferent ce nu aparținea defunctei D.E., iar primarul

comunei Turburea, I.T. a menționat aceste bunuri în sesizarea pentru

deschiderea procedurii succesorale, act de care s-a folosit D.E.G.

Analizând actele și

lucrările dosarului a rezultat că la 1 martie 2001 s-a dezbătut succesiunea

defunctei D.E., decedată la 30 decembrie 1995 având ca singur moștenitor în

calitate de descendent pe D.E.G., ocazie cu care a fost emis de notarul public

C.C. certificatul de moștenitor nr. 43/2001.

La întocmirea acestui

certificat s-au avut în vedere actul de sesizare nr. 572 din 27 februarie 2001

al Consiliului local al comunei Turburea și titlul de proprietate eliberat la 6

septembrie 2000 numitului D.E.G., în care figurează ca proprietar și D.E.

Primarul localității a

declarat că în actul de sesizare au fost trecute clădirea și terenul aferent

întrucât prin sentința civilă nr. 1648 din 23 martie 1994 a Judecătoriei Târgu

Cărbunești, rămasă definitivă s-a hotărât că bunurile respective aparțin

defunctei.

Prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1095/II 2/2004 din 5 martie 2004 a fost

respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de D.M.G. împotriva rezoluției

din 11 februarie 2004.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petentul, solicitând infirmarea acesteia și pe fond

reluarea cercetărilor, cu consecința trimiterii în judecată a celor 3 persoane

reclamate pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals.

S-a depus la dosar

certificatul de moștenitor nr. 629 din 11 noiembrie 1981 al Notariatului de

stat local Târgu Cărbunești, declarații extrajudiciare date de D.M.I., Ș.I.,

D.I.I., parte din ele date la notar, adeverință nr. 241 din 31 ianuarie 2001 a

Consiliului local Turburea, chitanță sub semnătură privată, certificat eliberat

de F.A.S. Gorj.

Plângerea formulată urmează

a fi respinsă în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

menținându-se rezoluția parchetului pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Analizând actele și

lucrările dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 1648 din 23 martie

1994 a Judecătoriei Târgu Cărbunești pronunțată în dosarul nr. 542/1994, s-a

respins acțiunea civilă în constatare formulată de reclamantul D.M.G. împotriva

pârâtei D.E., prin care acesta solicita să se constate că este proprietarul

casei de locuit compusă din 2 camere, sală, construită din cărămidă și

acoperită cu tablă, situată pe un teren din vatra satului Turburea de Sus,

vecin la răsărit cu Ș.I., la apus cu B.G., la MZ, cu drumul județean și la MN,

cu G.O.

Prin decizia civilă nr. 1186

din 8 septembrie 1994 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantul D.M.G. și ulterior prin decizia civilă nr. 3948 din 1 decembrie

1994 a fost respins, ca tardiv, recursul aceluiași reclamant de către Curtea de

Apel Craiova.

În baza acestor hotărâri

definitive și irevocabile, bunurile în litigiu și anume casa de locuit și

terenul nefiind ale petiționarului, au fost incluse de notar (având în vedere

și sesizarea Consiliului local al comunei Turburea) în masa succesorală și în

certificatul de moștenitor.

În raport de aceste probe cu

acte autentice, se reține în finalul notificării sentinței penale nr. 35 din 24

mai 2004 a Curții de Apel Craiova, că rezoluția nr. 1095/II/2 din 5 martie 2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală, iar

plângerea petiționarului formulată împotriva acestui act este nefondată și ca

atare a fost respinsă.

Petiționarul nemulțumit, în

termenul legal, a formulat recursul de față, solicitând casarea sentinței

penale și a rezoluției parchetului ca nelegale și despăgubirea sa cu 3.500.000

Euro pentru a putea să-și refacă sănătatea și să-și recupereze imobilul.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și

probele administrate în fața instanței, dar și de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 14/P/2004, se reține că, certificatul de

moștenitor nr. 43 din 1 martie 2001 a fost eliberat de notarul C.C. pe baza

unor acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

beneficiul intimatului D.E.G. Acesta se constată că este și unicul moștenitor,

ca fiu al defunctei sale mame D.E. decedată la 30 decembrie 1995. În condiții

deci, de legalitate, imobilul în litigiu și reclamat de petiționarul recurent,

nu i-a putut fi atribuit.

Se impune a se sublinia și

faptul că, toate aceste acte autentice sunt în vigoare și nu au fost anulate,

acțiuni civile în anulare ce se puteau folosi de petiționar.

Așa fiind, hotărârea atacată

va fi menținută, ca legală, iar recursul respins, ca nefondat.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.M.G. împotriva sentinței penale nr. 35 din

24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.