ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2435/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1200 din 28 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

condamnat, printre alții, pe inculpatul I.R. la 15 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 75 lit.

a) și a art. 37 lit. b) din același cod, la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. și a art. 37 lit. b) din același cod și

la 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 4

C. pen., a art. 75 lit. a), art. 37 lit. b) și art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19 noiembrie

2002, în Viena-Austria, autoritățile competente i-au prins în flagrant pe

cetățenii bulgari T.J.D. zis F., A.R.A. și D.I.M. care transportau cantitatea

de 55.000 comprimate MDMA (Ecstasy) în greutate de 11,5 kg, cu intenția de a le

vinde, depistarea lor având loc într-o parcare a unui complex comercial.

Sus-numiții, făceau parte

dintr-o rețea de narcotraficanți, ei fiind cărăuși, în cadrul acesteia

inculpatul, alături de coinculpatul P.I., fiind inițiator, organizator și

coordonator. Ambii inculpați au coordonat astfel transportul în vederea

vânzării la Viena – Austria, a celor 55.000 bucăți comprimate Ecstasy,

fabricate într-un laborator clandestin din Amsterdam - Olanda, cantitatea

menționată fiind parte dintr-un total de 500.000 comprimate ce urmau să fie

livrate, eșalonat, cumpărătorului P. (investigator sub acoperire), în tranșe de

câte 50.000 și 100.000 bucăți.

Activitățile prin care se

urmărea realizarea vinderii comprimatelor au fost intermediate de inculpat, el

urmând să primească de la coinculpatul P.I. un comision și, în paralel, prin

adăugarea la prețul stabilit (acela de 2,25 euro/buc.) a unuia suplimentar, un

câștig personal.

Începând cu data de 30

septembrie 2002, relațiile lanțului infracțional descris au fost urmărite prin

acțiuni specifice combaterii traficului de droguri, iar la 18 iunie 2003,

autoritățile judiciare austriece au comunicat actele procedurale prin care se

proba implicarea inculpatului în coordonarea transportului în vederea vânzării

în Viena, a celor 55.000 comprimate MDMA.

Împotriva sentinței,

inculpat a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 914 din 2 decembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și pct. 14 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicarea

a legii și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile

art. 72 C. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că în stabilirea vinovăției inculpatului, probatoriul

administrat a reliefat cert activitatea infracțională a acestuia. De asemenea,

nici o probă administrată în fazele procesului penal nu a reținut ca inculpatul

să fi contribuit la descoperirea vreunui caz de trafic sau consum ilicit de

droguri. În altă ordine de idei, faptul că inculpatul, la data de 8 februarie

2005, a sesizat, cu memoriu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție privind cunoașterea, de către el, a unei eventuale vinovății în

legătură cu autorul unei infracțiuni de omor ce s-ar fi comis la 8 iulie 1997

în municipiul Constanța, nu are legătură cu obiectul cauzei de față.

Privind pedepsele aplicate

inculpatului, se apreciază că instanța, în acord cu criteriile generale de

individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., orientându-se la 18 ani

închisoare pedeapsă rezultantă, a considerat pericolul social deosebit de grav

al faptelor, acestea aducând atingere sănătății persoanelor, normelor legale ce

reglementează dreptul la dezvoltare psihică fără ingerarea de substanțe

stupefiante sau psihotrope, împrejurările în care s-au comis, prin coordonarea

transportului și comercializarea în mai multe state europene, atragerea, în

lanțul infracțional, a mai multor persoane, ceea ce denotă caracterul organizat

în eludarea legilor, dar și persoana inculpatului, relativ sincer pe parcursul

cercetării judecătorești.

Executarea pedepsei în regim

de privare de libertate va asigura, așa cum prevede art. 52 C. pen., și scopul,

acela al prevenției generale și speciale.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr.

914/ A din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 12 aprilie

2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2005.