ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2017

Decizia nr. 451/RC/2017

I. Asupra cererii formulate de recurentul inculpat A., prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2017, recurentul inculpat A., prin apărător ales, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pe fondul excepției, a învederat că textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 1 și art. 126 din Constituția României și art. 6 parag. 1 și 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, prin aceea că

nu definesc transportul internațional de droguri, astfel încât

cerințele de claritate și previzibilitate ale unei norme nu sunt respectate.

Astfel, contrar celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 15/2017, a apreciat că atunci când, în baza aceleiași rezoluții infracționale, o persoană transportă droguri de risc și mare risc pe teritoriile mai multor state, inclusiv Romania, trebuie să fie reținută o singură infracțiune de transport internațional de droguri (cea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000), iar nu două infracțiuni prevăzute de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal. În aceste condiții, a opinat că inculpatul a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă penală.

Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărător ales, a arătat că cele două texte de lege criticate încalcă dispozițiile art. 1 și art. 23 din Constituția României.

Examinând cererea formulată de recurentul inculpat A., prin avocat ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând, din această perspectivă, cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000

,

formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta întrunește doar trei din cele patru condiții cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia. Astfel, excepția a fost invocată în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei în calea extraordinară a recursului în casație (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către o persoană având calitatea de recurent inculpat (A.) și, deși instanța de contencios constituțional a mai fost sesizată anterior cu privire la textele de lege criticate, nu s-a pronunțat în sensul constatării lor ca fiind neconstituționale.

În ceea ce privește examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. În acest sens, se constată că obiectul dosarului în care a fost invocată excepția îl constituie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva

Deciziei penale nr. 218/A din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, criticile sale în calea extraordinară de atac fiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen. Or, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei, se constată că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței supreme.

Ca urmare, atâta timp cât analiza realizată de Înalta Curte de Casație și Justiție în această cale extraordinară de atac vizează doar chestiuni de drept,

prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură și nu pot influența modalitatea de rezolvare a cererii de recurs în casație cu care este investită instanța în dosarul de față, apreciindu-se că, pentru a avea o înrâurire asupra soluționării cauzei, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 trebuia ridicată, cel mai târziu, în cadrul judecății în apel. De altfel,

din examinarea argumentelor invocate de recurentul inculpat A. în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se constată că obiecțiunile formulate de acesta cu privire la dispozițiile

legale criticate reprezintă apărări de fond, ținând de interpretarea acestor texte de lege, iar nu

aspecte de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Față de cele dezvoltate anterior, având în vedere că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de normele legale, iar remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurentul inculpat în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul inculpat A., ca inadmisibilă.

II. Deliberând asupra cauze penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1185 din 10 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2015, în baza art. 367 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 86

4

C. pen. (1969), s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare cu termen de încercare 4 ani ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 269/2013 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin Decizia penală nr. 230 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești (faptă din 27 iulie 2011 - art. 337 C. pen.).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 86

4

C. pen. (1969), s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare cu termen de încercare 6 ani ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 112/2013 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 1173 din 12 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fapte din 18 iulie-21 august 2011 - art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

S-a constatat că infracțiunile ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 269/2013 a Judecătoriei Vălenii de Munte și sentinței penale nr. 112/2013 a Tribunalului Prahova sunt concurente.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969) s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 38, art. 39 lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a), b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare (1/3 din totalul celor 3 pedepse de 5 ani închisoare), în final pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 15 ani închisoare pedeapsa de 3 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa principală rezultantă de 18 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2011 la 17 februarie 2012 (sentința penală nr. 112/2013 a Tribunalului Prahova).

În baza art. 367 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38, art. 39 lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare (1/3 din totalul celor 3 pedepse de câte 5 ani închisoare), în final pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpat. În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și măsura arestului la domiciliu de la 22 mai 2015 la zi.

În baza art. 367 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. art. 38, art. 39 lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare (1/3 din totalul pedepselor de 5 ani, 5 ani, 1 an și de 4 ani închisoare), în final pedeapsa principală de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpat.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și măsura arestului la domiciliu de la 22 mai 2015 la zi.

În baza art. 367 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38, art. 39 lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare sporită cu 4 ani închisoare (1/3 din totalul celor 2 pedepse de câte 5 ani închisoare și respectiv de 2 ani închisoare), în final pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpat.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și măsura arestului la domiciliu de la 22 mai 2015 la zi.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe a cantităților de: 1303 comprimate și 1,92 grame MDMA (proba 1), 260 comprimate și 3,40 grame PMMA (proba 2a), 16,76 grame pulbere PMMA (proba 2b), 740 comprimate și 3,43 grame PMMA (proba 3a), 24,10 grame pulbere PMMA (proba 3b), 191,01 grame cocaină (proba 4b), 4 grindere, 10 comprimate MDMA (contraproba 1), 10 comprimate PMMA (contraproba 2a), 10 comprimate PMMA (contraproba 3a), 5,08 grame cocaină (contraproba 4a), 5,09 grame cocaină (contraproba 4b) rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă (dovada seria H nr. 0181700 din 03 august 2015); 5,74 grame cannabis (contraprobă), 242,65 grame cannabis, 2 cântare pe care s-a pus în evidență cocaină și THC, grinderul pe care s-a pus în evidență THC, 2,83 grame cannabis și 0,74 grame cocaină rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă (dovada seria H nr. 0181699 din 03 august 2015).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 10.500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a reținut că:

Starea de recidivă postcondamnatorie s-a reținut față de inculpat în raport de cele două condamnări definitive din 2014, la două pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere: 1 an închisoare cu termen de încercare 4 ani ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 269/2013 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin Decizia penală nr. 230 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești (faptă din 27 iulie 2011 - art. 337 C. pen.) și 3 ani închisoare cu termen de încercare 6 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 112/2013 a Tribunalului Prahova, definitivă prin dec. pen. nr. 1173/12 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fapte din 18 iulie-21 august 2011 - art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

- în perioada martie 2015 - mai 2015, împreună cu inculpații A. și B., a constituit un grup infracțional organizat având drept scop săvârșirea de infracțiuni de trafic internațional de droguri de mare risc (cocaină și comprimate ce conțineau MDMA și PMMA), ulterior având drept rol înlesnirea introducerii în România și transportul pe teritoriul României a drogurilor cumpărate din Olanda de către inculpații A. și B., prin aceea că le trimitea acestora diferite sume de bani necesare celor doi pentru a reveni în România și pentru a ajunge la București, cunoscând faptul că aceștia cumpărau droguri din Olanda pe care apoi le transportau până în municipiul București;

- în perioada 24 martie 2015 - 27 martie 2015, le-a înlesnit inculpaților A. și B. introducerea în România a cantității de aproximativ 1000 comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) și transportul acestor droguri până în municipiul București, la data de 27 martie 2015, prin aceea că, în perioada 24 martie 2015-27 martie 2015, le-a trimis acestora sumele de 2369 euro și 250 lei, cunoscând faptul că inculpații s-au deplasat în Olanda pentru a cumpăra droguri pe care urmau să le aducă în București;

- în perioada 06 aprilie 2015-10 aprilie 2015, le-a înlesnit inculpaților A. și B. introducerea în România a cantității de aproximativ 1.000 comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) și transportul acestor droguri până în municipiul București, la data de 10 aprilie 2015, prin aceea că, în perioada 06 aprilie 2015-10 aprilie 2015, le-a trimis acestora sumele de 1100 euro și 200 lei, cunoscând faptul că inculpații s-au deplasat în Olanda pentru a cumpăra droguri pe care urmau să le aducă în București;

- la data de 22 aprilie 2015, le-a înlesnit inculpaților A. și B. introducerea în România a cantităților de aproximativ 5 grame cocaină și aproximativ 1000 comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) și transportul acestor droguri până în municipiul București, la data de 24 aprilie 2015, prin aceea că, la data de 22 aprilie 2015, le-a trimis acestora suma de 359 euro, cunoscând faptul că inculpații s-au deplasat în Olanda pentru a cumpăra droguri pe care urmau să le aducă în București;

- în perioada 18 mai 2015-19 mai 2015, le-a înlesnit inculpaților A. și B. introducerea în România și transportul pe teritoriul României a cantităților de 316,67 grame comprimate cu logo „Mapple leaf” conținând MDMA (circa 1323 comprimate), 97,40 grame comprimate cu logo „Bentley” conținând PMMA (circa 280 comprimate), 260,93 grame comprimate cu logo „Nintendo” conținând PMMA (circa 760 comprimate), 41,10 grame fragmente de comprimate și 310,20 grame cocaină, prin aceea că, în perioada 18 mai 2015-19 mai 2015, le-a trimis acestora suma de 1490,52 euro, cunoscând faptul că inculpații s-au deplasat în Olanda pentru a cumpăra droguri pe care urmau să le aducă în București;

- la data de 22 mai 2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, a fost depistat deținând în vederea vânzării dar și pentru consum propriu cantitatea de 262,32 grame cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile cu intenție directă.

Tribunalul a înlăturat apărările formulate de cei patru inculpați, constatând neîntemeiată susținerea acestora în sensul că nu ar fi comis infracțiunile în cadrul unui grup infracțional organizat.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 367 alin. (6) C. pen. care definesc ce se înțelege prin grup infracțional organizat, a arătat că, prin probatoriul administrat în cauză, a fost probată existența unui astfel de grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Astfel, grupul a acționat timp de două luni, martie 2015 - mai 2015, timp în care au fost efectuate patru transporturi de droguri de mare risc ce au fost introduse în țară din Olanda, de către inculpatul B. împreună cu inculpatul A.; la al patrulea transport a participat și inculpatul D.; inculpatul C. a trimis aprox. 5000 de euro pentru cumpărarea drogurilor din Olanda și pentru ca membrii grupului să aibă bani pentru a se întoarce în țară. Grupul a fost format la început din cei trei inculpați A., B. și C., care au participat la cele trei transporturi de droguri din Olanda în România, la acest grup constituit aderând ulterior și inculpatul D. Grupul a fost creat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc și de mare risc (cocaină și comprimate ce conțineau MDMA și PMMA).

Inculpatul A. a avut drept rol coordonarea activităților grupului prin stabilirea și menținerea legăturilor cu furnizorii de droguri din Olanda, negocierea prețului și achiziționarea drogurilor de la furnizori, stabilirea datelor la care se efectuau tranzacțiile de droguri și transportul acestora.

Inculpatul B. a avut drept rol asigurarea transportului drogurilor din Olanda către România și, pe teritoriul României, până în municipiul București, luând măsuri pentru intrarea în posesia unui autoturism pentru realizarea transportului.

Inculpatul C. a avut drept rol înlesnirea introducerii în România și transportul pe teritoriul României a drogurilor cumpărate din Olanda de către inculpații A. și B., prin aceea că le trimitea acestora diferite sume de bani-aprox. 5000 euro în decursul celor două luni cât a funcționat grupul, exclusiv pe durata cât inculpații B. și A. se aflau în Olanda, sume necesare celor doi pentru a reveni în România și pentru a ajunge la București, cunoscând faptul că aceștia cumpărau droguri din Olanda pe care apoi le transportau până în municipiul București.

Inculpatul D. a avut drept rol inițial stabilirea de legături cu persoane interesate să cumpere droguri procurate din Olanda de către inculpații A. și B. și apoi să-i sprijine pe inculpații anterior menționați la realizarea transporturilor de droguri din Olanda către România, până în municipiul București.

S-a constatat că este neîntemeiată susținerea inculpaților în sensul că ei nu ar fi constituit un grup infracțional organizat, din moment ce, în decurs de 2 luni, inculpații B. și A. au efectuat patru transporturi de droguri de mare risc, activitatea lor de cumpărare de droguri din Olanda și de introducere a drogurilor în România fiind finanțată de inculpatul C., care le-a trimis bani-aprox. 5000 de euro în Olanda, pe durata celor patru activități de cumpărare de droguri, fiecare inculpat având în cadrul grupului un rol bine stabilit.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și de trafic de droguri de mare risc, prima instanță a reținut că, inculpații A. și B. au recunoscut în faza judecății infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepția infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, participația celor doi inculpați la comiterea acestei infracțiuni a cărei comitere au contestat-o fiind deja analizată mai sus. De asemenea, toți cei patru inculpați au recunoscut infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată (cannabis), respectiv infracțiunea de deținere de droguri de risc (cannabis) în cazul inculpatului C.

S-a mai arătat că, din probatoriul administrat în cauză, s-a dovedit atât participația celor patru inculpați la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Tribunalul a arătat că retractarea ulterioară a recunoașterii faptelor de către inculpatul C. nu a fost justificată pe împrejurări obiective, susținerile acestuia în sensul că ar fi trimis banii cu titlu de împrumut, fără a cunoaște faptul că erau folosiți la cumpărarea de droguri de mare risc din Olanda, fiind nesincere întrucât au fost infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În consecință, Tribunalul a considerat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv:

- gravitatea infracțiunilor săvârșite, dată de pluralitatea de infracțiuni (patru infracțiuni în cazul inculpaților B., A., D.: trafic de droguri de risc, constituire a unui grup infracțional organizat, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, respectiv cinci infracțiuni în cazul inculpatului C., pentru care s-a reținut pe lângă cele patru menționate mai sus, și infracțiunea de deținere de droguri de risc), ale căror limite de pedeapsă sunt închisoare de la 2 la 7 ani, închisoare de la 3 la 10 ani, închisoarea de la 7 la 15 ani, închisoarea de la 5 la 12 ani, respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă);

- natura drogurilor, varietatea și cantitatea de droguri ce a fost procurată, deținută și transportată din Olanda în București în decurs de două luni - circa 4.323 comprimate conținând MDMA în cadrul a patru transporturi pentru inculpații B., C. și A., respectiv 1.323 comprimate conținând MDMA în cadrul unui transport pentru inculpatul D. și, în cadrul unui singur transport - 97,40 grame comprimate cu logo „Bentley” conținând PMMA (circa 280 comprimate), 260,93 grame comprimate cu logo „Nintendo” conținând PMMA (circa 760 comprimate), 41,10 grame fragmente de comprimate conținând MDMA și PMMA și 310,20 grame cocaină, de asemenea, inculpații au cumpărat în vederea vânzării, au vândut, iar inculpatul C. a deținut în vederea vânzării dar și pentru consum propriu diferite cantități de cannabis, aspecte ce reliefează și periculozitatea infractorilor care se evaluează în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite;

- conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal-în tot cursul procesului penal inculpații au avut o poziție procesuală oscilantă;

- împrejurarea că faptele sunt îndreptate contra mai multor valori sociale deosebit de importante cum ar fi sănătatea publică în principal, sănătatea fizică și mintală a consumatorului, în secundar, infracțiuni cu un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale substanțe ce pot avea efecte psihoactive și letale pentru numeroșii consumatori, fiind prin ea însăși un pericol concret pentru ordinea publică și nu doar un pericol abstract la adresa relațiilor sociale protejate de legea penală. Astfel, printre efectele pe termen scurt asupra consumatorului de cocaină sunt depresia, panică și psihoza, convulsii, iar printre efectele pe termen lung se înscriu distrugerea permanentă a vaselor de sânge ale inimii și ale creierului, hipertensiune care poate cauza infarct, distrugerea rinichilor și a ficatului, halucinații auditive și tactile, dependența după o doză, moartea în caz de supradoză; efectele MDMA asupra consumatorului sunt agresivitatea, transpirația excesivă, iritabilitate, reducerea semnificativă a abilităților mentale, putând afecta memoria, lipsa somnului, vedere încețoșată, hipertensiune, deshidratare, iar în caz de supradoză-atacuri de panică, leșin; în ceea ce privește efectele cannabisului, acesta poate induce deopotrivă stări de euforie și anxietate, dezorientare, afectează memoria, duce la depresie, afectează neuronii, halucinații auditive și vizuale.

- nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială - B. are vârsta de 26 de ani, nu are antecedente penale, C. are vârsta de 28 de ani, 8 clase, nu este cunoscut cu antecedente penale, D. are vârsta de 29 de ani, studii liceale, nu are antecedente penale; inculpatul A. este în vârstă de 25 de ani, necăsătorit, are studii liceale, nu are loc de muncă și este recidivist (recidivă postcondamnatorie), fiind anterior condamnat la două pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere - 1 an închisoare cu termen de încercare 4 ani ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 269/2013 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin dec. pen. nr. 230 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești (faptă din 27 iulie 2011-art. 337 C. pen.) și cu suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare cu termen de încercare 6 ani ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 112/2013 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 1173 din 12 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fapte din 18 iulie -21 august 2011-art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

În privința tuturor inculpaților, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor, varietatea, natura și cantitatea mare de droguri ce a fost procurată, deținută și transportată în București, s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție (reținându-se cu privire la inculpatul A. că este recidivist).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A., B., C. și D.

Inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două infracțiuni de trafic de droguri de risc în formă continuată, respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în concurs, într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. Urmare a schimbării încadrării juridice, a solicitat reaprecierea situației de fapt, urmând a fi avută în vedere și poziția procesuală de recunoaștere și regret al faptelor, vârsta sa, precum și faptul că are un copil minor în întreținere. A apreciat că pedeapsa este una excesiv de mare în raport cu toate circumstanțele reale ale faptei, impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. În consecință, a solicitat reducerea pedepsei și îndreptarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul B. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, urmând a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74-76 C. pen., dar și circumstanțelor reale și personale, pedeapsa aplicată fiind mult prea mare, solicitând reducerea acesteia, în acest sens invocând atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că a formulat un denunț, dar și că urmează a-și întemeia o familie.

Inculpatul C. a arătat că a săvârșit faptele dintr-o eroare și a solicitat reindividualizarea pedepsei, să se dea eficiență dispozițiilor art. 74-76 C. pen., urmând să se aibă în vedere participația sa la săvârșirea faptei, faptul că este lipsit de antecedente penale, vârsta, dar și faptul că are un loc de muncă.

Inculpatul D. a arătat că vindea, ocazional, canabis la solicitarea inculpaților B. și A., dar niciodată nu a vândut droguri de mare risc, precizând că a mers în Olanda cu scopul de a-și găsi un loc de muncă, lucru asumat, având în vedere că anterior nu mai fusese plecat într-o țară străină, astfel că interceptările din prezenta cauză au fost distorsionate, fiind interpretate eronat, iar faptele reținute în rechizitoriu au fost preluate ad literam în hotărârea atacată. A arătat că nu știe să conducă și nici nu cunoaște limba olandeză, iar în Olanda nu și-a găsit de lucru, fiind la dispoziția celorlalți inculpați, din declarații și interceptări rezultând că nu a participat la negocieri, iar la întoarcerea din străinătate a dormit tot drumul, singura sa vină fiind aceea că s-a aflat în acel autoturism, fiind agresat și umilit de polițiști. A mai arătat că, pentru a fi reținută infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, trebuie să participe trei sau mai multe persoane. Or, în cauză a fost vorba doar de două persoane, el neparticipând la cumpărarea drogurilor, iar faptul că se reține că urma să distribuie cocaina este doar o invenție, el nevânzând niciodată cocaină, convorbirea cu fosta sa prietenă fiind interpretată eronat. Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organiz