ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 247 din 24 martie 2003 a Tribunalului București, s-au respins excepțiile invocate de pârâți, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S.R. și M.D. în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, C.A.L. București, Ș.C. și Ș.E., S.V., S.F., D.M., J.E. și C.M. S-a reținut, esențial, că acțiunea formulată, pentru restituirea în natură a imobilelor situate în București, str. V.P. și, respectiv, str. V.C., trebuie respinsă întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 265 din 13 februarie 2004: a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, pentru imobilul din București, str. V.P.; a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicarea imobilului din București, str. V.C.; a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 247 din 24 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, pe care a schimbat-o în sensul că: a respins cererea privind revendicarea imobilului din str. V.P., ca și cea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2404 (7 ianuarie 1999, ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă); a respins ca inadmisibilă cererea în revendicarea imobilului din București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În ce privește revendicarea imobilului din str. V.C. cererea a fost formulată la data de 19 aprilie 2002, dată la care era în vigoare Legea nr. 10/2001 care reglementa procedura de urmat. Referitor la imobilul din str. V.P., acțiunea fiind formulată pe calea dreptului comun, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, asupra imobilului, ca și cea privind calitatea de unică moștenitoare a lui S.H. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, recurs nemotivat, cu mențiunea că motivele vor fi prezentate în termen legal. Recursul declarat astfel, este nul. Potrivit prevederilor art. 303 C. proc.

civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii. În speță hotărârea atacată a fost comunicată părții la data de 18 martie 2004. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, nefiind motivat în termenul legal. Este adevărat, că ulterior, dar în fața acestei instanțe și numai la data de 25 februarie 2005, sunt depuse la dosar motivele recursului, însă această împrejurare nu poate duce la altă concluzie, câtă vreme în conformitate cu dispozițiile art. 302 C. proc. civ. acestea trebuiau depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, fiind evident, formulate și tardiv, cum, de altfel nici susținerea că ele s-ar constitui în motive de ordine publică, tocmai de aceea, nu poate fi primită.

Față de cele arătate, urmează a se constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanții S.R. și M.D. împotriva deciziei civile nr. 265 A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.