ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 247 din 24
martie 2003 a Tribunalului București, s-au respins excepțiile invocate de
pârâți, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S.R. și
M.D. în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București,
C.A.L. București, Ș.C. și Ș.E., S.V., S.F., D.M., J.E. și C.M.
S-a reținut, esențial, că acțiunea
formulată, pentru restituirea în natură a imobilelor situate în București, str.
V.P. și, respectiv, str. V.C., trebuie respinsă întrucât reclamanții nu au
făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor revendicate.
Curtea de Apel București, prin
decizia civilă nr. 265 din 13 februarie 2004:
a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantelor, pentru imobilul din București, str. V.P.;
a admis excepția inadmisibilității
acțiunii în revendicarea imobilului din București, str. V.C.;
a admis apelul declarat de
reclamante împotriva sentinței civile nr. 247 din 24 martie 2003 pronunțată de
Tribunalul București, pe care a schimbat-o în sensul că:
a respins cererea privind
revendicarea imobilului din str. V.P., ca și cea privind constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2404 (7 ianuarie 1999, ca
fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă);
a respins ca inadmisibilă cererea în
revendicarea imobilului din București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut următoarele:
În ce privește revendicarea
imobilului din str. V.C. cererea a fost formulată la data de 19 aprilie 2002,
dată la care era în vigoare Legea nr. 10/2001 care reglementa procedura de
urmat.
Referitor la imobilul din str. V.P.,
acțiunea fiind formulată pe calea dreptului comun, reclamantele nu au făcut
dovada dreptului de proprietate al autorului lor, asupra imobilului, ca și cea
privind calitatea de unică moștenitoare a lui S.H.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamantele, recurs nemotivat, cu mențiunea că motivele vor fi
prezentate în termen legal.
Recursul declarat astfel, este nul.
Potrivit prevederilor art. 303 C.
proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de
la comunicarea hotărârii.
În speță hotărârea atacată a fost
comunicată părții la data de 18 martie 2004.
Așadar, în conformitate cu
prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, nefiind
motivat în termenul legal.
Este adevărat, că ulterior, dar în
fața acestei instanțe și numai la data de 25 februarie 2005, sunt depuse la
dosar motivele recursului, însă această împrejurare nu poate duce la altă
concluzie, câtă vreme în conformitate cu dispozițiile art. 302 C. proc. civ.
acestea trebuiau depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea
nulității, fiind evident, formulate și tardiv, cum, de altfel nici susținerea
că ele s-ar constitui în motive de ordine publică, tocmai de aceea, nu poate fi
primită.
Față de cele arătate, urmează a se
constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de
reclamanții S.R. și M.D. împotriva deciziei civile nr. 265 A din 13 februarie
2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.