ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 897 din 30 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul N.N. la 3 ani și 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 9 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul București.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente N.G. și N.L. la plata sumei de 160.000.000 lei, din care 30.000.000 lei daune morale și 70.000.000 lei daune materiale, către partea civilă B.I., 5.914.000 lei și respectiv 1.875.604 lei cheltuieli de spitalizare, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.000.000 lei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27 martie 2001, în timp ce se afla pe terenul de sport al Scolii Ajutătoare nr. 11 din municipiul București, al cărui elev era, având un conflict minor cu partea vătămată B.I., elev la aceeași școală, inculpatul l-a lovit pe acesta cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care au pus în pericol viața victimei.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 660/ A din 10 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelul prin care inculpatul solicita, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reținerea circumstanței atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și a despăgubirilor civile, precum și apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care se susținea pe de o parte că aplicarea prevederilor art. 86 1 alin. (3) C. pen., este contrară legii, iar pe de altă parte nu se justifică în raport de gravitatea infracțiunii comise.

Împotriva menționatelor hotărâri a declarat recurs numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea acestora în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind greșit individualizată în sensul că aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., nu se justifică în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite. Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat cât și din oficiu se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod, fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesul verbal de constatare întocmit de poliție, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile constante ale persoanei vătămate, declarațiile martorilor C.M.F., C.C.L., J.M., B.L.E., C.L.D., D.L.

și T.E., coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 27 martie 2001, în timp ce se aflau pe terenul de sport al Școlii Ajutătoare nr. 11 din București, între B.I. și inculpatul N.N., ambii elevi ai școlii respective, a avut loc un conflict minor, împrejurare în care inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ce au pus în pericol viața victimei. Susținerile inculpatului, în sensul că fapta ar fi fost comisă în stare de provocare nu este confirmată prin probele administrate în cauză.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată la stabilirea ei și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite cât și persoana infractorului, care nu a mai comis fapte antisociale, în cursul procesului a avut o comportare sinceră, nu posedă antecedente penale, iar la data săvârșirii faptei nu împlinise vârsta de 15 ani, fiind elev al unei școli ajutătoare. Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385 9 alin. ultim. C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curta de Apel București împotriva deciziei penale nr. 660 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.N. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.