ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 897

din 30 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul N.N. la 3 ani și 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 5 ani și 9 luni.

S-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

Supravegherea inculpatului a

fost încredințată Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe

lângă Tribunalul București.

Inculpatul a fost obligat,

în solidar cu părțile responsabile civilmente N.G. și N.L. la plata sumei de

160.000.000 lei, din care 30.000.000 lei daune morale și 70.000.000 lei daune

materiale, către partea civilă B.I., 5.914.000 lei și respectiv 1.875.604 lei

cheltuieli de spitalizare, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 5.000.000 lei.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că la data de 27 martie 2001, în timp ce se afla pe

terenul de sport al Scolii Ajutătoare nr. 11 din municipiul București, al cărui

elev era, având un conflict minor cu partea vătămată B.I., elev la aceeași

școală, inculpatul l-a lovit pe acesta cu un briceag în zona hemitoracelui

stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare și care au pus în pericol viața victimei.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 660/ A din 10 septembrie 2004, a

respins, ca nefondate, apelul prin care inculpatul solicita, în principal,

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în

subsidiar, reținerea circumstanței atenuantă a provocării prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și a despăgubirilor

civile, precum și apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care

se susținea pe de o parte că aplicarea prevederilor art. 86

1

alin.

(3) C. pen., este contrară legii, iar pe de altă parte nu se justifică în

raport de gravitatea infracțiunii comise.

Împotriva menționatelor

hotărâri a declarat recurs numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, solicitând casarea acestora în temeiul art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind greșit individualizată în

sensul că aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., nu se justifică

în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite.

Examinând hotărârile atacate

în raport de motivul de casare invocat cât și din oficiu se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod, fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul verbal de constatare întocmit de poliție, raportul de expertiză

medico-legală, declarațiile constante ale persoanei vătămate, declarațiile

martorilor C.M.F., C.C.L., J.M., B.L.E., C.L.D., D.L. și T.E., coroborate cu recunoașterile

inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri,

rezultă, fără dubiu, că la data de 27 martie 2001, în timp ce se aflau pe

terenul de sport al Școlii Ajutătoare nr. 11 din București, între B.I. și

inculpatul N.N., ambii elevi ai școlii respective, a avut loc un conflict

minor, împrejurare în care inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un briceag

în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare, ce au pus în pericol viața victimei.

Susținerile inculpatului, în

sensul că fapta ar fi fost comisă în stare de provocare nu este confirmată prin

probele administrate în cauză.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată la

stabilirea ei și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite cât și persoana infractorului, care nu a mai

comis fapte antisociale, în cursul procesului a avut o comportare sinceră, nu

posedă antecedente penale, iar la data săvârșirii faptei nu împlinise vârsta de

15 ani, fiind elev al unei școli ajutătoare.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin. ultim. C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curta de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 660 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

inculpatul N.N.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 400.000

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.