ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7167/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 26 septembrie 2003 în

dosarul nr. 2158/2003 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de

creditorii B.E.D. și B.V. și a încuviințat executarea silită a titlului

executoriu sentința civilă nr. 14603 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei

Ploiești, prin care debitoarea SC F. SRL a fost obligată să ridice baraca

amplasată pe terenul creditorilor situat în Ploiești, județul Prahova, în

suprafață de 30 mp și să lase liber acest teren.

Împotriva încheierii a declarat apel H.E., patron al societății

debitoare, susținând că nu a fost parte în procesul finalizat prin sentința

încuviințată a fi pusă în executare, deci nu putea fi obligată la demolarea

barăcii, că acea construcție nu poate fi definită drept baracă întrucât are

fundație din beton, structură de rezistență și este dotată cu instalații

funcționabile, fiind construită în anul 1990 odată cu constituirea societății,

iar debitoarea nu a deținut și nu deține baraca menționată în titlul

executoriu.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 277 din 11 noiembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că nu corespunde realității susținerea în

sensul că debitoarea nu deține construcția față de conținutul sentinței civile

nr. 568 din 26 iunie 1991 a Judecătoriei Ploiești, iar celelalte susțineri

vizează susțineri de fond rezolvate prin hotărârea care constituie titlul

executoriu, încuviințarea executării silite fiind în concordanță cu legea.

Debitoarea a declarat recurs reiterând motivele apelului drept motive de

recurs, susținând în esență aspecte ale fondului litigiului, care, în opinia

sa, justifică refuzul de a demola o construcție care aparține unei persoane

fizice, împrejurare cunoscută de instanța de apel care a menținut nelegal

sentința pusă în executare de creditori.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din dezvoltarea recursului, creditoarea nu invocă

nelegalitatea încuviințării executării silite, ci aspecte care privesc însuși

fondul litigiului soluționat prin hotărârea încuviințată de executare, ceea ce

nu poate fi primit, pentru că ar presupune repunerea în discuție a ceea ce este

deja judecat.

În aceste condiții, recursul nu se încadrează în nici unul din motivele

prevăzute prin art. 304 C. proc. civ., urmând a fi respins în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC F. SRL Ploiești împotriva deciziei civile nr. 277 din 11

noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie

2004.