ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7167/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 26 septembrie 2003 în dosarul nr. 2158/2003 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de creditorii B.E.D. și B.V. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 14603 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Ploiești, prin care debitoarea SC F. SRL a fost obligată să ridice baraca amplasată pe terenul creditorilor situat în Ploiești, județul Prahova, în suprafață de 30 mp și să lase liber acest teren.

Împotriva încheierii a declarat apel H.E., patron al societății debitoare, susținând că nu a fost parte în procesul finalizat prin sentința încuviințată a fi pusă în executare, deci nu putea fi obligată la demolarea barăcii, că acea construcție nu poate fi definită drept baracă întrucât are fundație din beton, structură de rezistență și este dotată cu instalații funcționabile, fiind construită în anul 1990 odată cu constituirea societății, iar debitoarea nu a deținut și nu deține baraca menționată în titlul executoriu. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 277 din 11 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că nu corespunde realității susținerea în sensul că debitoarea nu deține construcția față de conținutul sentinței civile nr. 568 din 26 iunie 1991 a Judecătoriei Ploiești, iar celelalte susțineri vizează susțineri de fond rezolvate prin hotărârea care constituie titlul executoriu, încuviințarea executării silite fiind în concordanță cu legea. Debitoarea a declarat recurs reiterând motivele apelului drept motive de recurs, susținând în esență aspecte ale fondului litigiului, care, în opinia sa, justifică refuzul de a demola o construcție care aparține unei persoane fizice, împrejurare cunoscută de instanța de apel care a menținut nelegal sentința pusă în executare de creditori.

Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din dezvoltarea recursului, creditoarea nu invocă nelegalitatea încuviințării executării silite, ci aspecte care privesc însuși fondul litigiului soluționat prin hotărârea încuviințată de executare, ceea ce nu poate fi primit, pentru că ar presupune repunerea în discuție a ceea ce este deja judecat. În aceste condiții, recursul nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute prin art. 304 C. proc. civ., urmând a fi respins în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de debitoarea SC F. SRL Ploiești împotriva deciziei civile nr. 277 din 11 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.