ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3361/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4

din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul

P.N.

la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c), art. 76 lit.

b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 372/2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, care

s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute 4 ani

închisoare.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus prevenția de la 4 iulie 2004.

S-a luat act că părțile

vătămate T.I., P.V., S.N. și M.M. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la

8.000.000 lei, despăgubiri civile către T.M. și 6.390.900 lei către C.A.S.

Neamț.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele.

La data de 5 iunie 2004,

după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a lovit în mod repetat, cu un

băț, pe T.N., de 82 ani, lovituri ce au cauzat decesul acestuia la data de 2

iulie 2004.

Agresiunea a avut loc urmare

unor neînțelegeri anterioare între cei doi vecini, generată de pretinsa

modificare a unui gard ce le separa proprietățile.

În ziua săvârșirii faptei, a

reținut instanța de fond, inculpatul a fost amenințat și lovit de victimă, ceea

ce a determinat reacția violentă și ulterior decesul acesteia.

Susține instanța că

agresiunea a avut loc peste gard, neconfirmându-se susținerea părților vătămate

că acesta a pătruns fără drept în domiciliul victimei.

Expertiza medico-legală a

concluzionat că decesul victimei a survenit ulterior unei pneumonii

interstițiale provocate prin decubitul dorsal prelungit, consecință directă a

politraumatismului produs prin agresiunea din 5 iunie 2004.

Faptele, așa cum au fost

reținute, au fost probate cu declarațiile martorilor U.V., T.I., G. și V.S.,

coroborate cu declarațiile inculpatului și cu actele medico-legale.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul P.N. și părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E.

Inculpatul P.N. nu și-a

motivat apelul, ci a solicitat numai respingerea celui declarat de părțile

vătămate.

În apelul lor, părțile

vătămate au solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare

de domiciliu și înlăturarea scuzei provocării, cu consecința majorării pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 104

din 15 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri.

Împotriva deciziei, au

declarat recurs părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E., reiterând motivele

formulate în apel.

Recursul este fondat.

Din examinarea cauzei

rezultă că instanța de fond și pe cale de consecință și cea de apel, nu au

administrat toate probele necesare în vederea stabilirii existenței și a

infracțiunii de violare de domiciliu și, de asemenea, nu au suficiente elemente

pentru a se reține scuza provocării, cu consecința reducerii pedepsei sub

minimul special prevăzut de art. 183 C. pen.

Înainte de deces, fiind

internată în spital, victima T.N. a dat o declarație în care arată modul în

care faptele s-au petrecut și anume că inculpatul, în stare de ebrietate, a

pătruns în grădina sa, având asupra sa un par de 1,5 m, cu care l-a lovit în

mod repetat.

Victima a strigat după

ajutor, iar martorii U.V., G.I. și T.M. l-au transportat în casă, la cca. 5 m

distanță de locul unde a avut loc incidentul.

Susținerile victimei sunt

confirmate de martorii audiați.

Astfel, martorii G.E. și

U.V. au susținut constant că victima a căzut lângă gard, în partea

corespunzătoare grădinii sale, componentă a domiciliului.

Instanțele au apreciat că

agresiunea a avut loc în modul arătat de inculpat, din grădina sa, peste gard,

ceea ce înseamnă că acesta nu a pătruns în domiciliul victimei.

De asemenea, au apreciat că

acesta a reacționat violent datorită faptului că a fost lovit cu bastonul de

victimă, deci se justifică aplicarea scuzei provocării.

Susținerile instanțelor sunt

bazate parțial pe probe incomplete, dar și pe ignorarea altor probe

administrate în cauză.

Astfel, în declarațiile

date, inculpatul P.N. a susținut că, fiind lovit de victimă cu bastonul, i l-a

luat acesteia din mână și l-a lovit.

Afirmația sa este contrazisă de

martorul U.V., care declară că l-a găsit pe T.N. lovit, în spatele bucătăriei,

având un baston lângă el, iar pe inculpat plecând cu un „băț din gard”.

Este greu de presupus, pe de

altă parte, cum victima în vârstă de 82 de ani, lovită grav, având fracturi

multiple, s-ar fi putut deplasa fără baston în locul unde a fost găsită.

Pentru a stabili cu

exactitate modul de săvârșire a faptei de către inculpat, este necesar ca

instanța de fond să stabilească cu certitudine.

= locul unde s-a comis

fapta;

= dacă era posibil ca

agresiunea să se producă peste gard, așa cum susține inculpatul, ținând cont și

de dimensiunea acestuia (așa cum rezultă din fotografiile existente în dosarul

de urmărire penală);

= stabilirea modalității

concrete în care a avut loc lovirea, fiind exclus ca în varianta inculpatului

„lovire peste gard”, victima să aibă leziuni la șold și mâna stângă;

= completarea expertizei

medico-legale, în sensul stabilirii mecanismului de producere a leziunilor, din

ce direcție, sus în jos sau lateral;

= medicii să se pronunțe și

cu privire la posibilitatea ca victima, învârstă, cu fracturi la picior și

mână, se putea deplasa de la gard, unde susține inculpatul că s-a comis fapta, la

locul unde a fost găsit de martori.

Aceste elemente pot conduce

la stabilirea existenței infracțiunii de violare de domiciliu, pentru care

inculpatul a fost achitat.

De asemenea, din nici o

probă nu rezultă starea de provocare invocată de inculpat, cu atât mai mult cu

cât acesta a pătruns în domiciliul victimei, exercitând asupra sa violențe ce

ulterior au determinat decesul, astfel că reținerea acesteia de către instanțe

este nejustificată.

Sub aspectele relatate,

recursul părților vătămate, prin care au solicitat condamnarea inculpatului

pentru violare de domiciliu și înlăturarea scuzei provocării, este fondat și va

fi admis, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza

fiind trimisă instanței de fond, în vederea administrării probelor indicate.

Conform art. 383 alin. (3)

și art. 385

17

pct. 4, se va menține starea de arest a inculpatului

P.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E. împotriva deciziei penale nr. 104

din 15 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul P.N.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Neamț și trimite

cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Neamț.

Menține starea de arest a

inculpatului P.N.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2005.