ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 602/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 741 din 31 mai 2004, Tribunalul București a respins ca inadmisibilă, cererea condamnatului N.M., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 3 din 6 ianuarie 2003 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că, prin cererea formulată, condamnatul a invocat cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constând în aceea că instanța de fond a dat o greșită încadrare juridică faptelor, nu a observat lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv intenția și nu a constatat că în cauză nu a fost efectuată expertiza balistică, nu s-a procedat la confruntări cu partea vătămată și că lipsește însăși arma, în materialitatea sa.

În cauză, condamnatului i-a fost aplicată, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. f) și art. 176 lit. d) C. pen., respectiv, art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 14 august 1993, fiind surprins în R.F.G., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin, acesta l-a împușcat pe polițistul care îl urmărea, punându-i viața în primejdie. Pentru a respinge cererea, instanța a constatat că motivele invocate nu sunt prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., sau de alt caz de revizuire, că legea cere ca faptele și împrejurările descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar nu mijloacele de probă și că lipsa unor mijloace de probă nu a fost necunoscute instanței.

Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 632 din 27 august 2004 a Curții de Apel București. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Motivele invocate de condamnat, așa cum corect au reținut instanțele în precedent, nu sunt prevăzute printre cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen., în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive. Condamnatul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, necunoscute la soluționarea cauzei, ci fie o pretinsă încadrare juridică greșită a faptelor și o apreciere eronată asupra existenței tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor, fie o insuficiență a probațiunii.

Cum, însă, aceste motive nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, recursul condamnatului N.M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N.M., împotriva deciziei penale nr. 632 din 27 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005 .