ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 602/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 741 din 31

mai 2004, Tribunalul București a respins ca inadmisibilă, cererea condamnatului

N.M., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 3 din 6 ianuarie

2003 a aceluiași tribunal.

Instanța a reținut că, prin cererea

formulată, condamnatul a invocat cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., constând în aceea că instanța de fond a dat o

greșită încadrare juridică faptelor, nu a observat lipsa unuia dintre

elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv intenția și nu a

constatat că în cauză nu a fost efectuată expertiza balistică, nu s-a procedat

la confruntări cu partea vătămată și că lipsește însăși arma, în materialitatea

sa.

În cauză, condamnatului i-a fost

aplicată, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. f) și

art. 176 lit. d) C. pen., respectiv, art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen.,

constând în aceea că la data de 14 august 1993, fiind surprins în R.F.G., în

timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin, acesta l-a împușcat pe

polițistul care îl urmărea, punându-i viața în primejdie.

Pentru a respinge cererea, instanța

a constatat că motivele invocate nu sunt prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., sau de alt caz de revizuire, că legea cere ca faptele și împrejurările

descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar nu

mijloacele de probă și că lipsa unor mijloace de probă nu a fost necunoscute

instanței.

Apelul condamnatului a fost respins

ca nefondat, prin decizia penală nr. 632 din 27 august 2004 a Curții de Apel

București.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, care a solicitat casarea hotărârii și în

rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Motivele invocate de condamnat, așa

cum corect au reținut instanțele în precedent, nu sunt prevăzute printre

cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen., în care poate

fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive.

Condamnatul nu a invocat fapte sau

împrejurări noi, necunoscute la soluționarea cauzei, ci fie o pretinsă

încadrare juridică greșită a faptelor și o apreciere eronată asupra existenței

tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor, fie o insuficiență a

probațiunii.

Cum, însă, aceste motive nu pot fi

examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, recursul condamnatului N.M.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul revizuient N.M., împotriva deciziei penale nr. 632 din 27 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

ianuarie 2005

.