ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 63 din 2 iulie

2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Prahova, s-a admis în parte actul

de sesizare formulat de Procurorul financiar, astfel cum a rămas după disjungere,

obligând pe pârâtul R.T., la plata către SC H.P. SA Ploiești, la despăgubiri

civile în sumă de 20.610.300 lei și la dobânda aferentă, pe pârâtul M.M., la

plata sumei de 131,79 lire sterline în echivalent lei la cursul de schimb din

ziua achitării și la plata penalităților de întârziere aferente în același cuantum

valoric, către aceeași unitate prejudiciată, precum și obligarea pârâtei P.M.,

la plata către aceeași societate, a sumei de 9.491.331 lei și la dobânda

aferentă.

S-a dispus înființarea măsurilor

asiguratorii asupra bunurilor mobile ale pârâților, până la concurența sumelor

la care au fost obligați.

Prin aceeași sentință s-a respins

capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei P.M., la despăgubiri civile

în sumă de 17.072.781 lei, către SC H.P. SA Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că în perioada 3 - 11 decembrie 2001 și 7 - 31

ianuarie 2002, Direcția de Control Financiar Ulterior Prahova a Curții de

Conturi a României a efectuat un control privind legalitatea vânzării de active,

precum și modul de administrare a patrimoniului, în perioada anilor 1998 - 2001,

la SC U. S.A. Ploiești, în prezent SC H.P. SA Ploiești, ocazie cu care s-a

constatat săvârșirea următoarelor fapte cauzatoare de prejudicii:

1.În procesul-verbal nr. 9406 din 15 decembrie 2000,

încheiat între Comisia de negociere a vânzării unor active și administratorul

societății SC I.V. S.N.C., s-a prevăzut ca o condiție obligatorie a încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, plata chiriilor restante și a penalităților

aferente pentru activul de comerț din Str. George Coșbuc, Ploiești. Deși

cumpărătorul nu a respectat această obligație, deși înregistra restanțe la

plata chiriei și a utilităților, în sumă de 82.539.037 lei, conducerea

societății controlate (administrator unic, M.M. și director economic, P.M.), a

încheiat și semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1168 din 14 februarie

2001, prețul de vânzare fiind de 226.000.000 lei fără T.V.A. (268.940.000 lei,

inclusiv T.V.A.).

Până la data controlului efectuat de Curtea de

Conturi, cumpărătorul a achitat doar suma de 86.894.000 lei, deși plata trebuia

făcută integral, în termen de 20 zile calendaristice de la încheierea

contractului, sub sancțiunea penalităților de întârziere prevăzute de art. 8

din contract. În acest mod, conducerea societății a prejudiciat unitatea, cu

82.539.037 lei, restanță din chirii neîncasată, și 182.046.000 lei, diferență

de preț, precum și penalitățile aferente.

Ca urmare, s-au calculat penalități

în sumă de 157.125.020 lei, pentru restanțele la chirie și de 163.841.400 lei,

pentru restanțele achitării prețului.

nelegală pe cheltuieli de exploatare, a unor sume care au influențat negativ

rezultatele financiare și au diminuat obligațiile de plată față de bugetul

statului.

În anul 1998, societatea a

înregistrat eronat în contul 212 „Mijloace fixe”, un număr de 60 copertine din

fibră de sticlă pentru tonete Piața Nord, la valoarea totală de 42.642.000 lei,

în condițiile în care s-au virat efectiv 31 de copertine.

Ca urmare a acționării în justiție,

furnizorul a obținut obligarea societății, la plata cantității totale de 60

bucăți copertine, diferența neachitată la care unitatea a fost obligată, fiind

de 96.790.036 lei, la care s-au adăugat și cheltuieli de judecată, în sumă de

15.103.102 lei.

Față de această situație, s-a

considerat că suma reprezintă prejudiciu. S-a mai reținut că unitatea a dedus

nelegal, suma de 4.534.266 lei, cu titlu de T.V.A.

stabilit că fostul administrator M.M. a decontat fără respectarea condițiilor

legale, suma de 286.250 lire italiene și 265 lire sterline, ca urmare a unor

deplasări în Italia și Anglia. De aceea, s-au calculat penalități în sumă de

55.698.376 lei.

4.Organul de control a constatat și

prescrierea unor creanțe în sumă de 29.426.406 lei, nevalorificate în

interiorul termenului de prescripție.

În baza actului de control, Procurorul

financiar de pe lângă Camera de Conturi a sesizat Colegiul jurisdicțional, solicitând:

- obligarea solidară a pârâților M.M. și P.M., la

plata sumei de 257.335.289 lei, prejudiciu și 376.655.796 lei, penalități și

dobânzi;

- obligarea pârâtului R.T., la plata sumei de

20.610.300 lei, reprezentând prejudiciu și dobânzile aferente;

- obligarea pârâtei P.M., la plata

sumei de 29.426.406 lei, reprezentând prejudiciu, a dobânzilor, în sumă de

12.750.705 lei, precum și a sumei de 17.072.781 lei, majorări achitate de

unitate din culpa sa.

Cauza a fost înregistrată la Colegiul jurisdicțional Prahova, sub nr. 12/2002, la data de 19 februarie 2002.

La termenul din 24 aprilie 2002,

instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului F.V.,

în vederea angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, în ce privește

capătul 1 de cerere.

La data de 20 noiembrie 2002,

instanța a disjuns capătul de cerere privind suma de 556.823.362 lei,

suspendând judecarea acestuia.

În cauză s-au administrat probatorii

cu înscrisuri și s-a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară, de

către expertul contabil P.P.

În baza probelor administrate, prima

instanță a reținut că pârâtul M.M. a beneficiat în mod nelegal, cu ocazia

deplasării în străinătate, de suma de 131,79 lire sterline, la plata cărora

acesta a fost obligat.

Instanța nu a reținut și răspunderea

solidară a pârâtei P.M., constatând lipsa culpei acesteia în producerea

prejudiciului.

Cât privește creanțele

nevalorificate în termenul de prescripție de 3 ani, de 29.426.406 lei, instanța

a constatat că prin decizia nr. 24 din 28 ianuarie 2003, emisă în baza procesului-verbal

nr. 9 din 28 ianuarie 2003, al consiliului de administrație, debitele prescrise

au fost trecute pe costuri, pentru ca apoi, prin decizia nr. 49 bis din 3

aprilie 2003, să se anuleze prevederile privind debitele SC A.B. S.R.L

(1.440.576 lei, debit prescris la data de 12 martie 2001 și 2.488.071 lei,

debit prescris la data de 30 aprilie 2001) și SC T.D. SRL Constanța (pentru

debitul de 8.050.757 lei, prescris la data de 31 martie 2001).

Cu privire la debitul de 2.488.071

lei, prescripția dreptului de acțiune a intervenit după data când P.M. a plecat

din unitate (18 aprilie 2001), astfel că aceasta a fost obligată să plătească

societății, suma de 9.461.333 lei (1.440.576 lei +8.050.757 lei și dobândă

aferentă).

Cât privește răspunderea civilă delictuală

a fostului director economic P.M., pentru suma de 17.072.781 lei, prima

instanță reținând că această sumă se compune din sumele de: 2.869.089 lei,

majorări de întârziere la T.V.A. necalculat, neevidențiat și nevirat la bugetul

de stat, în legătură cu avansul încasat pentru imobilul înstrăinat către SC I.V.

S.N.C.; 869.961 lei reprezentând majorările de întârziere calculate la

impozitul pe profit suplimentar datorat de unitate, dacă ar fi înregistrat în

gestiune lipsa celor 29 de copertine; 11.134.222 lei reprezentând majorări de

întârziere calculate la bugetul de stat, tot în legătură cu copertinele respective

și 2.199.509 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru diferența de

impozit pe care unitatea trebuia să o plătească, dacă se recupera prejudiciul

reprezentat de valuta cheltuită nelegal de către M.N., a considerat că nu se

impune angajarea răspunderii delictuale a pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs jurisdicțional, în termen, recurenta-pârâtă P.M., criticând-o

ca netemeinică și nelegală, pe considerentul că suma de 8.050.757 lei,

reprezentând contravaloarea cantității de 1830 kg zahăr, nu reprezintă o sumă

prescrisă, atâta timp, cât această cantitate de marfă nu a fost livrată,

factura emisă fiind fictivă, motiv pentru care a și existat un dosar penal cu nr.

5952/1999, soluționat de Tribunalul Prahova.

Prin decizia nr. 611/2003, a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională, a fost admis recursul jurisdicțional

formulat de P.M., s-a modificat sentința nr. 63/2003, a Colegiului jurisdicțional

Prahova și s-a redus suma la care a fost obligată recurenta, de la 9.491.331

lei, la 1.440.576 lei, reținându-se că debitul de 1.050.757 lei nu este real.

Împotriva deciziei nr. 611/2003, a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională, a declarat recurs în termen, SC H.P. S.A

Ploiești.

În motivarea recursului s-a arătat

că pârâta P.M. nu a promovat o acțiune pentru recuperarea debitului de

8.050.757 lei, astfel încât s-a prescris; că, nu a luat decizia ca societatea

să se constituie parte civilă în procesul penal privind pe G.R.; că, dacă

debitul era fictiv, nu trebuia să fie înscris în evidențele contabile ale

societății.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Susținerea pârâtei P.M., în sensul

că suma de 8.050.757 lei nu reprezintă prejudiciu, este confirmată de

declarația numitei G.R., fostă gestionară la SC P.O. SA Ploiești, inculpată în dosarul nr. 5952/1999, al Tribunalului Prahova. Astfel, la

termenul din data de 24 noiembrie 1999, acordat în dosarul penal, aceasta a

precizat că, pentru cantitatea de 1830 kg zahăr, a întocmit o factură fictivă

către SC T.D. SRL Constanța, căreia nu i s-a livrat această marfă. Exemplarul nr.

1 al facturii a fost descoperit cu ocazia controlului organelor de poliție.

Așadar, suma de 8.050.757 lei nu

reprezintă prejudiciu pentru recurentă, marfa respectivă nefiind livrată

beneficiarului, factura fiind întocmită în mod fictiv, pentru a acoperi o lipsă

în gestiune.

Având în vedere această situație de

fapt, nu se poate imputa pârâtei, fost director economic în perioada 2

noiembrie 1995 - 18 aprilie 2001, de SC H.P. S.A Ploiești, faptul că nu a luat

decizia de a se constitui societatea, parte civilă în procesul penal sau că nu a

promovat o acțiune civilă pentru recuperarea sumei.

Întrucât prejudiciul nu există, în

mod corect secția jurisdicțională a Curții de Conturi a înlăturat răspunderea

numitei P.M., pentru suma de 8.050.757 lei.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs, care

să poată fi analizate din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC H.P.

SA Ploiești împotriva decizie nr. 611 din 21 octombrie 2003, a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2005.