ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare adresată Tribunalului Brăila, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul B.D. a solicitat să se constate că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei și să se reducă pedeapsa aplicată. Tribunalul Brăila prin sentința nr. 27 din 20 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, contestația respectivă reținând că prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac care are drept scop reducerea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice, deoarece prejudiciul cauzat de el nu mai poate fi considerat „deosebit de grav”, se încalcă principiul autorității lucrului judecat.

Apelul declarat a fost respins prin decizia nr. 163 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Galați. Împotriva acestor soluții condamnatul a declarat recurs. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, deoarece a apărut o lege penală mai favorabilă întrucât prejudiciul cauzat de inculpat în valoare de 59.416.219 lei nu mai poate fi considerat că a produs o pagubă materială cu „consecințe deosebit de grave”. Față de această situație, apărătorul a menționat că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei și să se dispună în acest sens. Recursul nu este fondat. Prin sentința nr. 303 din 9 noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila, definitivă prin respingerea apelului (decizia nr. 29 din 18 ianuarie 2000 a Curții de Apel Galați) și a recursului (decizia nr. 2997 din 27 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție) contestatorul B.D.

a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat în baza art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 218 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu un an închisoare, deci în total 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost obligat să plătească părții civile suma de 59.416.219 lei cu titlu de despăgubiri.

Potrivit art. 146 C. pen., în vigoare la data comiterii infracțiunii, prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege printre altele, o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei cauzată unei autorități publice, vreunei organizații la care se referă art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice. Cum prin fapta sa, condamnatul a produs o pagubă de peste 50.000.000 lei, încadrarea juridică a faptei a fost corectă. Ulterior, O.U.G. nr. 207/2000 a modificat art. 146 C. pen., în sensul că prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei, iar prin Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000 cuantumul prejudiciului a fost majorat la peste 2.000.000.000 lei.

Ca atare, potrivit noii legi, paguba cauzată de recurent are o altă încadrare juridică. Pe calea contestației la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., nu se poate modifica încadrarea juridică a faptei, întrucât aceasta are putere de lucru judecat și nici pedeapsa deoarece nu a intervenit o lege mai favorabilă pentru infracțiunea comisă de recurentul contestator (O.U.G. nr. 207/2000 nu a modificat limitele de pedeapsă ci a majorat doar cuantumul prejudiciului ce reprezintă „consecințe deosebit de grave”). Valoarea pagubei, care determină reținerea agravantei privind producerea unor „consecințe deosebit de grave” se calculează la momentul săvârșirii faptei, iar o eventuală reapreciere a pericolului social în funcție de cuantumul prejudiciului prin raportare la alte valori nu este posibilă.

În consecință, soluțiile pronunțate de către cele două instanțe fiind legale și temeinice, recursul urmează să fie respins ca atare. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul B.D. împotriva deciziei nr. 163 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.