ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare adresată

Tribunalului Brăila, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., condamnatul B.D. a solicitat să se constate că a intervenit o cauză

de micșorare a pedepsei și să se reducă pedeapsa aplicată.

Tribunalul Brăila prin sentința nr.

27 din 20 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, contestația respectivă

reținând că prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac care are drept

scop reducerea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice, deoarece

prejudiciul cauzat de el nu mai poate fi considerat „deosebit de grav”, se

încalcă principiul autorității lucrului judecat.

Apelul declarat a fost respins prin

decizia nr. 163 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Galați.

Împotriva acestor soluții

condamnatul a declarat recurs.

Apărătorul a solicitat admiterea

recursului, deoarece a apărut o lege penală mai favorabilă întrucât prejudiciul

cauzat de inculpat în valoare de 59.416.219 lei nu mai poate fi considerat că a

produs o pagubă materială cu „consecințe deosebit de grave”. Față de această

situație, apărătorul a menționat că a intervenit o cauză de micșorare a

pedepsei și să se dispună în acest sens.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința nr. 303 din 9

noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila, definitivă prin respingerea apelului (decizia

nr. 29 din 18 ianuarie 2000 a Curții de Apel Galați) și a recursului (decizia

nr. 2997 din 27 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție) contestatorul B.D. a

fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

Același inculpat a mai fost

condamnat în baza art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 218

alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu un an

închisoare, deci în total 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost obligat să plătească părții

civile suma de 59.416.219 lei cu titlu de despăgubiri.

Potrivit art. 146 C. pen., în

vigoare la data comiterii infracțiunii, prin „consecințe deosebit de grave” se

înțelege printre altele, o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei cauzată

unei autorități publice, vreunei organizații la care se referă art. 145 C.

pen., ori altei persoane fizice sau juridice.

Cum prin fapta sa, condamnatul a

produs o pagubă de peste 50.000.000 lei, încadrarea juridică a faptei a fost

corectă.

Ulterior, O.U.G. nr. 207/2000 a

modificat art. 146 C. pen., în sensul că prin „consecințe deosebit de grave” se

înțelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei, iar prin Legea nr.

456/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000 cuantumul prejudiciului a fost

majorat la peste 2.000.000.000 lei.

Ca atare, potrivit noii legi, paguba

cauzată de recurent are o altă încadrare juridică.

Pe calea contestației la executare

prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., nu se poate modifica încadrarea

juridică a faptei, întrucât aceasta are putere de lucru judecat și nici

pedeapsa deoarece nu a intervenit o lege mai favorabilă pentru infracțiunea

comisă de recurentul contestator (O.U.G. nr. 207/2000 nu a modificat limitele

de pedeapsă ci a majorat doar cuantumul prejudiciului ce reprezintă „consecințe

deosebit de grave”).

Valoarea pagubei, care determină reținerea

agravantei privind producerea unor „consecințe deosebit de grave” se calculează

la momentul săvârșirii faptei, iar o eventuală reapreciere a pericolului social

în funcție de cuantumul prejudiciului prin raportare la alte valori nu este

posibilă.

În consecință, soluțiile pronunțate

de către cele două instanțe fiind legale și temeinice, recursul urmează să fie

respins ca atare.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de condamnatul

B.D. împotriva deciziei nr. 163 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Galați, ca

nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.