ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 560/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 5768 din 13 octombrie 2004, R.I.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2530 din 7 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1352/2004. În motivarea cererii, contestatorul critică soluția pronunțată de respingere a recursului declarat de el, iar intimații Ș.S., V.G. și A.C. nu au fost citați în cauză. Cu privire la contestația în anulare formulată, se constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2530 din 7 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.I.I.

împotriva sentinței penale nr. 10 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Temeiul juridic al contestației în anulare îl constituie dispozițiile art. 386 – art. 392 C. proc. pen. Contestația în anulare se poate face numai pentru cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen. Motivele invocate de contestator nu se regăsesc în cazurile prevăzute de textul de lege la care s-a făcut referire. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Contestatorul nu poate invoca, ca temei al contestației în anulare formulate, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu celelalte părți aflate în cauză.

Pe de altă parte, intimații la care a făcut referire, au fost citați telefonic, în conformitate cu art. 175 C. proc. pen. Nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată nu poate fi examinată pe calea contestației în anulare. Față de cele reținute, urmează a respinge ca nefondată cererea formulată de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.I.I. împotriva deciziei penale nr. 2530 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.