ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 560/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

nr. 5768 din 13 octombrie 2004, R.I.I. a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 2530 din 7 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1352/2004.

În motivarea cererii,

contestatorul critică soluția pronunțată de respingere a recursului declarat de

el, iar intimații Ș.S., V.G. și A.C. nu au fost citați în cauză.

Cu privire la contestația în

anulare formulată, se constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2530

din 7 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.I.I.

împotriva sentinței penale nr. 10 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Temeiul juridic al

contestației în anulare îl constituie dispozițiile art. 386 – art. 392 C. proc.

pen.

Contestația în anulare se

poate face numai pentru cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 386

lit. a) – d) C. proc. pen.

Motivele invocate de

contestator nu se regăsesc în cazurile prevăzute de textul de lege la care s-a

făcut referire.

Potrivit art. 386 lit. a) C.

proc. pen., se poate face contestație în anulare când procedura de citare a

părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii.

Contestatorul nu poate

invoca, ca temei al contestației în anulare formulate, că procedura de citare

nu a fost legal îndeplinită cu celelalte părți aflate în cauză.

Pe de altă parte, intimații

la care a făcut referire, au fost citați telefonic, în conformitate cu art. 175

C. proc. pen.

Nemulțumirea cu privire la

soluția pronunțată nu poate fi examinată pe calea contestației în anulare.

Față de cele reținute,

urmează a respinge ca nefondată cererea formulată de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul R.I.I. împotriva deciziei penale nr. 2530

din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2005.