ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6073/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 28 noiembrie 2002, reclamantul O.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Casa Teritorială de Pensii Mureș solicitând: - obligarea pârâtului Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să comunice pârâtei Casa Teritorială de Pensii Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, datele privind salariul de bază al unui procuror inspector la Parchetul Curții de Apel Târgu-Mureș ținând seama de valoarea de referință sectorială prevăzută în Legea nr. 154/1998 și O.U.G.

nr. 134/1999, cu începere din luna mai 2000 până la data de 1 octombrie 2000 și în continuare, așa cum această valoare a fost majorată, pe etape, iar în caz contrar pârâtul să fie îndatorat la plata unor penalități de 5% din valoarea sumelor cuvenite, pe fiecare lună de întârziere; - obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Mureș să procedeze la recalcularea pensiei cuvenite și să emită o nouă decizie în raport de noile date referitoare la veniturile salariale, recalculare ce urmează să se facă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de nerespectare a obligației, pârâta să fie obligată la penalități de întârziere de 5% pe lună.

Prin sentința civilă nr. 144 din 21 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și în consecință a fost obligat pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să comunice pârâtei Casa județeană de Pensii Mureș, în termen de 30 de zile, o adeverință cu salariul de bază al unui procuror inspector de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, inclusiv sporuri și adaosuri, calculate în funcție de valoarea de referință sectorială, după cum urmează: - 1.140.800 lei pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000 - 1.636.502 lei pentru perioada 1 ianuarie – 31 septembrie 2002 - 1.832.882 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2002. Totodată, a fost obligată Casa județeană de Pensii Mureș să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului conform adeverinței comunicate de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Au fost respinse ca nefondate celelalte cereri formulate de reclamant. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 134/1999, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din organele autorității judecătorești se face pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar potrivit Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai 2000, valoarea de referință sectorială aplicabilă pentru calculul salariilor magistraților și personalului auxiliar de specialitate este de 1.140.800 lei. S-a mai stabilit că prin O.G.

nr. 83/2000 s-au adus modificări Legii nr. 50/1996, fiind reglementate indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, ce se calculează pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților executivă și legislativă. Ulterior, valoarea de referință sectorială menționată în anexa nr. 1 a O.G. nr. 83/2000 a fost modificată conform art. 13 din Legea nr. 216/2001, stabilindu-se la suma de 1.515.280 lei care, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 187/2001, urma să fie indexată cu 8%, începând cu data de 1 ianuarie 2002 și să devină 1.636.520 lei, sumă ce trebuia avută în vedere la stabilirea și acordarea drepturilor bănești cuvenite magistraților în activitate.

S-a mai reținut că, pe baza salariilor astfel determinate trebuiau recalculate și pensiile de serviciu ale magistraților pensionari, întrucât potrivit art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate. În speță, reclamantul O.M. a ocupat funcția de procuror inspector la Parchetul Curții de Apel Târgu-Mureș și s-a pensionat la data de 1 aprilie 1998, astfel încât pensia de serviciu se cuvine a fi actualizată cu nivelul salariului de bază al magistraților în activitate. A fost înlăturată apărarea Casei Județene de Pensii Mureș în sensul că nu este competentă să recalculeze pensiile de serviciu ale magistraților cu motivarea că aceasta este o instituție cu personalitate juridică, titulară de drepturi și obligații, iar dreptul la pensie și cuantumul acesteia intră în conținutul raportului juridic născut direct între reclamant și această pârâtă.

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâților la penalități de întârziere de 5% pe lună de întârziere cu motivarea că nu este incident în cauză art. 1075 C. civ., ce se referă, la despăgubiri și nu la penalități de întârziere. Apelul declarat de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 550/R din 20 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. La data de 2 martie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând că atât sentința tribunalului cât și decizia instanței de apel a determinat, în parte, o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare se arată, în esență, că potrivit art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, dar, instanțele au interpretat și aplicat greșit prevederile legale privind salarizarea magistraților în activitate pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000. Astfel, în perioada menționată salarizarea magistraților era reglementată de Legea nr. 50/1996 și O.G. nr. 83/2000 ce a modificat Legea nr. 50/1996 și a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 2000, așa încât valoarea de referință sectorială de 1.140.800 lei nu putea fi luată în calcul pentru intervalul 1 mai – 31 octombrie 2000 nici pentru magistrații în funcție și nici pentru cei pensionați.

Se mai susține că, pentru aceeași perioadă, instanțele au considerat aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 134/1999 și ale Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, fără ca aceste acte normative să aibă incidență în cauză, astfel încât s-a produs o încălcare esențială a legii. Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr, potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate. În cauză, instanțele au stabilit că intimatul-reclamant, magistrat pensionar, are dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000 deoarece în acest interval, indemnizațiile magistraților în activitate au fost reglementate în raport de valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite la care se referă Legea nr. 154/1998.

S-au avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești ce prevede în art. 1 că, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din cadrul autorității judecătorești se face pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite. S-a considerat că prin Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000 s-au creat condițiile de aplicare a valorii de referință sectorială de 1.140.800 lei și pentru personalul din cadrul autorității judecătorești.

Se constată că instanțele au stabilit greșit că în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000 sunt incidente cauzei dispozițiile O.U.G. nr. 134/1999 și ale Legii nr. 76/2000. Este adevărat că prin art. 1 din O.U.G. nr. 134/1999 s-a prevăzut că, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din cadrul autorității judecătorești se face pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite. Art. 3 din O.U.G. nr. 134/1999 prevede că actul normativ „se aplică în limita bugetelor de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, Ministerului Public și Curții Supreme de Justiție, după caz, aprobate pentru anul 1999”.

A doua condiție de aplicare a ordonanței menționate este cuprinsă în art. 4 care impune Ministerului Justiției să prezinte Guvernului un proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din cadrul autorității judecătorești cu prevederile Legii nr. 154/1998. În fapt, O.U.G. nr. 134/1999 a devenit aplicabilă prin neîndeplinirea condițiilor la care se refereau art.3 și 4 din cuprinsul său, de abia la 1 noiembrie 2000, odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 prin care s-a realizat corelarea salarizării personalului din cadrul autorității judecătorești cu prevederile Legii nr. 154/1998. Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000 a intrat în vigoare la data de 1 mai 2000 și prin art. 12 alin. (4) au fost modificate atât valoarea de referință universală cât și indicatorul de prioritate intersectorială prevăzute de Legea nr. 154/1998, dar numai pentru funcțiile și personalul cuprins în anexele II/1, II/2 și III din lege.

Or, în anexele II/1, II/2 și III ale Legii nr. 76/2000 nu este prevăzut personalul din cadrul autorității judecătorești ceea ce înseamnă că acestei categorii de personal, salarizat prin lege specială (Legea nr. 50/1996), nu i se aplică valoarea de referință sectorială modificată prin Legea nr. 76/2000. În acest sens sunt și prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 76/2000. Ca urmare, în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, personalului din cadrul autorității judecătorești le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale de salarizare, respectiv Legea nr. 50/1996 ce a fost modificată prin O.G nr. 83/2000 și nicidecum dispozițiile O.U.G. nr. 134/1999 și ale Legii nr. 76/2000. Cum magistrații în activitate nu beneficiază de valoarea de referință sectorială prevăzută de O.U.G.

nr. 134/1999 și Legea nr. 76/2000 nici intimatul-reclamant nu este îndreptățit la recalcularea pensiei de serviciu în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000. Așa fiind, în baza art. 314 C. proc. civ. Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunțate în cauză și în fond va respinge capătul de cerere privind recalcularea pensiei de serviciu cuvenite reclamantului O.M. pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 244 din 21 februarie 2003 a Tribunalului Mureș și deciziei civile nr. 550/R din 20 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care le casează și în fond respinge capătul de cerere privind recalcularea pensiei reclamantului O.M. pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2005. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.