ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6074/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 129 din 6 februarie 2003

astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 12 martie 2003 a fost admisă

acțiunea formulată de reclamantul M.N.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de

Pensii Harghita și s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu și pensiei

suplimentare începând cu data de 1 mai 2000 până la 30 octombrie 2000 la

valoarea de referință sectorială de 1.140.800 lei și de la 1 ianuarie 2002 până

la 1 octombrie 2002 la valoarea de referință sectorială de 1.636.502 lei și de

la 1 octombrie 2002, în continuare la valoarea de referință sectorială de

1.832.882 lei; s-a dispus că la recalcularea pensiei să se aplice sporurile de

20% pentru stabilitate în magistratură și de 15% pentru activitate în condiții

deosebite; s-a dispus achitarea diferențelor de pensie rezultată în cererea

recalculărilor dispuse.

Pentru intervalul ce interesează (1

mai 2000 – 30 octombrie 2000) instanța a reținut că potrivit O.U.G. nr.

134/1999, începând cu luna septembrie 1999 salarizarea personalului din

organele autorității judecătorești se va face pe baza valorii de referință

sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, pentru funcții de demnitate publică

alese și numite, iar prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2000 (Legea nr. 76/2000)

s-a stabilit că începând cu luna mai 2000 valoarea de referință universală este

de 1.840.800 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială este de 0,62.

În aceste condiții, valoarea de referință sectorială care trebuie aplicată

începând cu luna mai 2000 pentru calculul salariilor magistraților și

personalului auxiliar de specialitate era de 1.140.800 lei.

Recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Harghita a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin

decizia civilă nr. 535 din 16 mai 2003.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile

art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în

vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, și ale

art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței civile nr. 129 din 6 februarie 2003 a Tribunalului

Harghita și a deciziei civile nr. 535 din 16 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș

și a solicitat casarea parțială a hotărârilor atacate și, pe fond, respingerea

capătului de cerere privind reactualizarea pensiei și plata diferenței de

pensie solicitată pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.

Prin recursul în anulare declarat se

arată că instanțele au făcut o interpretare și aplicare greșită a legii de

salarizare în ceea ce privește obligarea pârâtei la reactualizarea pensiei.

Se arată că O.U.G. nr. 83/2000,

publicată în M. Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, a intrat în vigoare la data

de 1 noiembrie 2000, potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ, care

prevede că „Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de întâi a lunii

următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul

2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I pct. 38

care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001”. În consecință Casa Județeană de

Pensii Harghita se află în imposibilitatea de a efectua plata diferenței

solicitată de reclamant pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.

Analizând recursul în anulare

declarat, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele

motive:

Potrivit art. 1

din O.U.G. nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714 din 3 decembrie 2001,

începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a

salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești,

reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și

completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială

prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de

bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă

funcții de demnitate publică. În același timp, prin art. 3 și art. 4 ale

aceluiași act normativ se prevede că aceste prevederi se aplică în limita

bugetelor de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, Ministerului

Public și Curții Supreme de Justiție, după caz, aprobate pentru anul 1999 și că

până la data de 31 decembrie 1999 Ministerul Justiției va prezenta Guvernului

proiectul de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din

organele autorității judecătorești cu prevederile Legii nr. 154/1998, cu

modificările și completările ulterioare.

Aceste

dispoziții semnifică faptul că valoarea coeficientului de ierarhizare a

salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești nu

se aplică din momentul intrării în vigoarea a ordonanței de urgență. Pentru

anul 1999 ea trebuia aplicată numai în măsura în care în bugetul Ministerului

Justiției și Ministerului Public s-ar fi alocat fonduri pentru aceasta, pentru

anii următori aplicându-se numai în măsura în care un nou act normativ ar fi

fost adoptat.

Acest nou act

normativ a fost O.G. nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 370 din 9 iulie 2001,

care stabilește prin art. 1 alin. (1) că indemnizațiile pentru magistrați și

salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele

autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială

prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din

cadrul autorităților legislativă și executivă. Ordonanța a intrat în vigoare la

1 noiembrie 2000 dar prin dispoziția tranzitorie a articolului II se precizează

că prevederile sale se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului

Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de

Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare. Prin urmare, spre deosebire de

O.U.G. nr. 134/1999, nu mai există mențiuni speciale referitoare la

posibilitatea aplicării pentru anul în care actul normativ a intrat în vigoare,

condiționând aplicarea doar de suplimentarea bugetului ordonatorului principal

de credite.

Or, bugetul

Ministerului Public pe anul 2000 nu a fost suplimentat în acest scop în cursul

anului 2000, aspect ce face inaplicabile dispozițiile acestei ordonanțe.

Pe de altă

parte, se reține prin hotărârile criticate faptul că prin Legea nr. 76/2000, cu

începere de la 1 mai 2000 s-a stabilit valoarea de referință sectorială la

1.140.800 lei iar art. 12 alin. (5) din acest act normativ nu abrogă

prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/1999. Cu privire la acest

aspect trebuie subliniat că potrivit alin. 4 din legea nr. 76/2000, valoarea de

referință universală care se utilizează în vederea determinării valorii de

referință sectoriale și, respectiv, a salariilor de bază pentru personalul

prevăzut în anexele nr. II/1, II/2, și III la Legea nr. 154/1998 privind

sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitare publică se

stabilește la 1.840.000 lei iar potrivit alin. (5), valoarea de referință

universală prevăzută la alin. (4) se utilizează numai la stabilirea drepturilor

salariale pentru personalul care ocupă funcțiile prevăzute în anexele

menționate.

Prin urmare,

majorarea valorii de referință sectorială viza doar acele categorii prevăzute

în anexele la care se face referire, printre care nu se numără și magistrații

salarizați pe legea specială.

În consecință,

nici pârâta Casa Județeană de Pensii nu putea fi obligată la recalcularea

pensiei reclamantului pe baza valorii de referință sectorială avută în vedere

de instanțe la pronunțarea hotărârilor atacate.

Pentru aceste

considerente se va admite recursul în anulare, vor fi casate hotărârile

atacate, iar pe fond se va respinge capătul de cerere privind recalcularea

pensiei reclamantului pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000. Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței civile nr. 129 din 6 februarie 2003 a

Tribunalului Harghita așa cum a fost rectificată prin încheierea din 12 martie 2003

a aceluiași tribunal și a deciziei civile nr. 535/R din 16 mai 2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, pe care le casează și în fond respinge capătul de cerere

privind reactualizarea pensiei reclamantului pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2004.