ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1625/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1625/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 229

din 25 martie 2004, Tribunalul Cluj, secția penală, a condamnat pe inculpatul

M.C.V., în baza art. 178 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen.,

respectiv acela de 6 ani.

Conform art. 359 C proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării

sub supraveghere prevăzută de art. 86

4

C. pen.

Potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului

de încercare, măsurilor de supraveghere date în competența S.R.S.S. de pe lângă

Tribunalul Cluj: să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărui trimestru la

Serviciul sus-menționat; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 combinat cu O.U.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată în întregime

pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind

revocarea grațierii.

În temeiul art. 14 și art.

346 C proc. pen., combinat cu art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA,

sucursala Cluj, la plata despăgubirilor civile în sumă de 182.000.000 lei, plus

dobânda legală începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea

integrală a sumei, către părțile civile T.I. și T.V.

S-au respins restul

pretențiilor civile formulate de părțile civile T.I. și T.V.

În temeiul art. 14 și art.

346 C proc. pen., combinat cu art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA,

sucursala Cluj, la plata sumei de 21.363.038 lei reprezentând cheltuieli de

spitalizare, în favoarea părții civile C.A.S. a Județului Cluj, și s-au respins

restul pretențiilor civile formulate cu acest titlu de către partea civilă.

Potrivit art. 193 alin. (1),

(2) și (4) C proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC A.R.A. SA, sucursala Cluj, la plata cheltuielilor de

judecată (onorariul avocațial) în sumă de 7.000.000 lei către părțile civile

T.I. și T.V.

În baza art. 191 C proc.

pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC A.R.A. SA, sucursala Cluj, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat

în sumă de 7.000.000 lei, din care 4.200.000 lei reprezintă costul raportului

de constatare medico-legală.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul M.C.V. este agent

principal de poliție, activând în cadrul secției a III-a a Poliției

municipiului Cluj-Napoca, Biroul judiciar.

La data de 27 aprilie 2002,

inculpatul s-a deplasat acasă de la serviciu, aflându-se la volanul

autoturismului proprietate personală marca Renault, circulând dinspre cartierul

Gheorgheni înspre cartierul Mărăști, pe str. Teodor Mihali (fostă

Cehoslovaciei) din Cluj-Napoca.

În jurul orelor 14,00,

inculpatul a oprit câteva minute la Vama situată pe această stradă,

continuându-și apoi deplasarea în direcția arătată mai sus. Pe aceeași stradă,

în fața imobilului, se afla un grup de copii, între care și victima T.I., în

vârstă de 9 ani, care se jucau cu mingea. La un moment dat, mingea a sărit pe

carosabil, iar T.I. a fost trimis de ceilalți copii să o aducă.

Astfel, minorul T.I. a

început traversarea carosabilului dinspre partea stângă a sensului de mers

înspre cartierul Mărăști (str. Dorobanților) spre partea dreaptă, întrucât

mingea ajunsese pe partea opusă a carosabilului. În momentul în care minorul a

ajuns la axul drumului a fost observat de către martorul A.F.C., care se

deplasa înspre cartierul Gheorgheni, în oglinda retrovizoare a autoturismului

pe care îl conducea. Minorul se afla atunci la o distanță de aproximativ 100 m

în spatele autoturismului martorului A. Minorul s-a oprit o secundă la axul

drumului, privind spre dreapta sensului său de deplasare, după care a continuat

traversarea.

În acel moment, autoturismul

condus de inculpat se deplasa în sensul opus de deplasare al martorului A.

Inculpatul a observat și el copilul și a claxonat, aspect rezultat tot din

declarația martorului A., întrucât, în acel moment, autoturismul condus de cel

dintâi trecea pe lângă autoturismul martorului.

Inculpatul M.C.V., văzând

copilul, a efectuat o manevră de viraj spre dreapta, dar l-a acroșat pe minor

cu partea stânga față a autoturismului, luându-l pe capotă, după care acesta

din urmă a căzut pe carosabil. Impactul s-a produs la câteva secunde după ce martorul

A. a auzit claxonul mașinii inculpatului.

După impact și după ce

victima a căzut pe carosabil, autoturismul condus de inculpat s-a oprit cu

partea din față înspre str. Venus, aflată pe partea opusă sensului său de mers

și aproximativ perpendicular pe str. T. Mihali, însă inculpatul a pornit

autoturismul și s-a întors pe banda sa de circulație, poziționându-l cu fața

spre cartierul Gheorgheni, direcția din care venise, manevra fiind văzută de

martorii C.S., L.A., C.R. și R.A.

La fața locului a fost chemată

echipa de la Poliția Rutieră care, efectuând cercetarea, a constatat existența

avariilor la locul în care mașina a lovit minorul, respectiv farul stânga și

lampa semnalizare stânga, față, capota motor stânga, înfundată, plăcuța cu nr.

de înmatriculare îndoită.

Organele de poliție au găsit

autoturismul în poziția în care inculpatul l-a pus după accident, deși nu avea

voie. Dat fiind acest fapt, acțiunea inculpatului a împietat asupra

constatărilor la fața locului, urmele de frânare găsindu-se în fața

autoturismului, în lungime de 11,70 m (roata stânga-față) și respectiv 10 m

(roata din dreapta, față) și, în această situație, s-a menționat forma curbată

a urmelor de frânare, cu lungimea de 9 m (roata stângă spate) și respectiv

21,50 m (roata dreapta spate).

În timpul cercetării la fața

locului din data de 27 aprilie 2004, inculpatul a mai încercat să mute

autoturismul, fiind oprit însă de către polițiștii de la circulație, aspect

care rezultă din declarațiile martorului A.F.C.

Victima a fost transportată

la spital, fiind internată, dar a decedat la data de 8 mai 2002, din pricina

dilacerării și contuziei cerebrale, în cadrul unui politraumatism cu fractura

boltei și bazei craniului, leziunile producându-se prin lovire, proiectare în

condițiile unui accident rutier, astfel cum rezultă din concluziile raportului

de constatare medico-legală nr. 2265/III/273 din 11 iunie 2002 întocmit de

I.M.L. Cluj-Napoca.

În legătură cu declarațiile

date de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, s-a precizat faptul că

acesta a susținut constant că este nevinovat, întrucât el nu a putut să prevadă

accidentul. A arătat inculpatul, în apărare, că, din sensul opus deplasării

sale venea o coloană de mașini, iar victima a apărut intempestiv din spatele

ultimei mașini din coloană, percepându-l doar de la o distanță de 4-5 m, motiv

pentru care impactul nu a mai putut fi evitat. Practic, inculpatul a invocat

existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, și anume cazul

fortuit, susținând că rezultatul, respectiv accidentarea mortală a victimei, a

fost consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Instanța a constatat că

apărările inculpatului sunt contrazise de toate probele existente la dosarul

cauzei, vinovăția sa rezultând fără dubiu atât din declarațiile martorilor

audiați în cauză, din concluziile raportului de expertiză tehnică, cât și din

conduita sa imediat ulterioară producerii accidentului rutier.

Astfel, în primul rând, din

punctul de vedere al posibilității observării victimei s-a precizat că str. T.

Mihali, pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentul, este orizontală, în

aliniament, având lățimea de 19,30 m. La ora producerii accidentului,

vizibilitatea era bună, neexistând obstacole vizuale. Din această perspectivă,

s-au subliniat declarațiile concordante ale martorilor oculari care au atestat

că circulația nu era intensă la ora respectivă, ba chiar mai mult, în afară de

mașina inculpatului și cea a martorului A.F.C., nu mai circula nici o altă

mașină pe stradă. Susținerea inculpatului în conformitate cu care din sens opus

venea o coloană de mașini a fost considerată total nesinceră, întrucât martorul

A.F.C., deși circula în direcția opusă celei în care se deplasa inculpatul, a

observat copilul în oglinda retrovizoare, la o distanță de aproximativ 100 m în

spatele mașinii sale.

Deci, din punctul de vedere

al percepției stării de pericol, dacă un conducător auto a sesizat-o în spatele

său, cu atât mai mult inculpatul, care avea câmp vizual, putea și trebuia să o

perceapă. De altfel, după cum s-a arătat mai sus, inculpatul a claxonat în

momentul în care a trecut pe lângă autoturismul condus de martorul A.F.C.

(moment în care se afla la o distanță de aproximativ 70-80 m de victimă) de

unde rezultă clar faptul că acesta a văzut minorul angajat în traversarea

neregulamentară a străzii și l-a atenționat sonor, fără a lua însă alte măsuri

de prevedere și sperând în mod ușuratic că va putea evita copilul prin ocolirea

lui.

În al doilea rând, manevrele

de mutare a autoturismului efectuate de către inculpat, după producerea

accidentului, strict interzise în cazul accidentelor cu victime, întrucât

reprezintă o denaturare a câmpului infracțiunii au echivalat practic cu o

recunoaștere a atitudinii culpabile, manevrele fiind observate de către toți martorii

oculari.

În al treilea rând, în cauză

a fost efectuată, la solicitarea inculpatului, o expertiză tehnică de către

ing. M.I., expert tehnic judiciar în specialitatea auto, aflat în evidența

Biroului Local Cluj.

La baza întocmirii

raportului de expertiză au stat declarațiile martorilor audiați în cauză,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, dar și fotografiile executate de

tatăl minorului, după accident, precum și o casetă video, care a fost filmată

după accident de către o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută și

care a vândut-o tatălui victimei contra sumei de 500.000 lei. Pe această casetă

se observă modificarea poziției roților din față ale autoturismului, precum și

un câmp de cioburi. Inculpatul nu a contestat caseta video depusă de tatăl

victimei la dosarul cauzei.

Expertiza tehnică a

reconstituit dinamica producerii accidentului și a stabilit viteza

autoturismului, atât pe baza probelor din dosar, cât și a materialelor foto și

video puse la dispoziție de tatăl victimei. Atâta timp cât inculpatul a mutat

mașina din locul în care s-a oprit în urma accidentului, denaturând câmpul

infracțiunii, expertiza apare ca fiind obiectivă, coroborând toate datele și

aspectele speței.

A rezultat astfel că

cioburile filmate aparțin farului autoturismului inculpatului, care a fost

găsit spart. De asemenea, s-a stabilit locul impactului, în zona în care începe

câmpul de cioburi. Expertul a arătat, la rândul lui, că str. T. Mihali este

foarte largă, iar vizibilitatea este bună.

Din punctul de vedere al

dinamicii accidentului, s-a stabilit faptul că victima s-a deplasat din stânga

spre dreapta sensului de deplasare al autoturismului inculpatului, fără a se

asigura, pe o distanță de 11,73 m, cu o viteză de 2,47 m/sec. Inculpatul l-a

văzut pe minor, dar nu a frânat încercând să-l ocolească, fapt rezultat atât

din expertiză, cât și din declarațiile inculpatului care descrie un viraj

dreapta și apoi unul stânga. Expertul menționează în cuprinsul expertizei că

impactul victimei cu autoturismul s-a produs după începerea procesului de

frânare efectiv. De asemenea, stabilește, pe baza urmelor de frânare, ceea ce

și martorii oculari declară, respectiv că autoturismul a fost deplasat, imediat

după accident, pe sensul de deplasare cartierul Gheorgheni – B-dul Dorobanților.

În legătură cu viteza de

deplasare a autoturismului, s-a luat ca și bază de calcul o urmă de frânare

rezultată din procesul-verbal de cercetare la fața locului, în lungime de 28,45

m. A rezultat o viteză de 62 Km/oră, deci peste limita legală, aspect confirmat

și de martorii A.F.C. și E.I.A.

În al patrulea rând, în

afară de încălcarea dispoziției legale referitoare la limita maximă de viteză

în localități, la data de 29 aprilie 2002, un ofițer de poliție și un inspector

de specialitate tehnică au verificat starea autoturismului inculpatului,

constatându-se grave deficiențe ce nu ar fi permis punerea în circulație a unei

asemenea mașini. Astfel, sistemul de frânare a prezentat un dezechilibru în

procent de 79 % atât la punte față cât și la cea spate, iar eficiența punții

față era de 50 %, în timp ce eficiența punții spate era de 21 %. În aceste

condiții, autoturismul inculpatului fiind practic lipsit de sistemul de

frânare, nu se poate vorbi de o conduită preventivă, care să permită evitarea

accidentelor, simpla prezență pe șosele a unui astfel de autoturism prezentând

un real pericol. De altfel, într-o declarație dată în faza de urmărire penală,

inculpatul a recunoscut că nu avea verificarea tehnică și a controlat eficiența

frânelor la ieșirea din garaj.

Față de cele arătate mai

sus, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului, sub forma culpei cu

prevedere, în producerea accidentului rutier a fost pe deplin dovedită,

stabilind că a încălcat prevederile art. 48 (potrivit cărora trebuia să

adapteze viteza ținând seama de împrejurări, în special de caracteristicile și

starea drumului, etc., astfel încât să poată opri vehiculul în limitele

câmpului său de vizibilitate către înainte, precum și în fața oricărui obstacol

previzibil), art. 44 pct. 1 lit. a) (referitoare la verificarea stării tehnice

a mașinii, în cazul în care aceasta este necorespunzătoare fiind interzisă

plecarea în cursă) și art. 47 alin. (1) lit. a) (referitoare la limita legală

de viteză în localități) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.

328/1966. Instanța a reținut o culpă concurentă, întrucât victima T.I. a

încălcat prevederile art. 61 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.

328/1966, care impune pietonilor să traverseze drumurile publice numai prin

locurile prevăzute prin indicatoare sau marcaje, iar în raport cu

circumstanțele concrete în care s-a produs accidentul, precum și cu

dispozițiile legale nesocotite de inculpat și victimă, a apreciat că proporția

culpei în producerea evenimentului rutier este de 70 % în sarcina inculpatului,

respectiv de 30 % în sarcina victimei. În consecință a procedat la condamnarea

inculpatului.

Cu privire la latura civilă

a cauzei instanța a stabilit următoarele:

Părțile vătămate T.I. și

T.V. (părinții victimei T.I.) s-au constituit părți civile în cauză împotriva

inculpatului și a părții responsabile civilmente SC A. SA, sucursala Cluj,

solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata unor daune materiale în

sumă de 61.000.000 lei (din care 8.500.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate

pe perioada spitalizării victimei la Spitalul de Neurochirurgie Cluj-Napoca,

medicamente, alimente, alte servicii; 2.300.000 reprezintă cheltuieli de

transport cu taxiul și mașina particulară de acasă la spital etc.; 8.500.000

lei reprezintă cheltuieli ocazionate de pregătirea pentru înmormântare, taxe,

loc de veci, sicriu, accesorii, haine doliu etc.; 7.000.000 lei reprezintă

cheltuieli după înmormântare, la cimitir; 9.500.000 lei reprezintă cheltuieli

după înmormântare, masa de doliu; 1.500.000 lei reprezintă cheltuieli

ocazionate de mese pentru rude venite din alte localități și care au rămas mai

multe zile la părțile civile acasă; 4.200.000 lei reprezintă cheltuieli

efectuate cu anunțurile la ziar și P. TV, telefoane etc.; 18.500.000 lei

reprezintă cheltuieli cu amenajarea mormântului, ramă, suport piatră funerară,

transport, manoperă etc. Și 1.000.000 lei reprezintă alte cheltuieli

comemorative, parastase la care au participat rude și colegi de clasă ai

victimei), precum și la plata unor daune morale în sumă de câte 100.000.000 lei

pentru fiecare parte civilă, drept compensare pentru suferințele pricinuite de

pierderea unicului lor fiu. Totodată, părțile civile au solicitat obligarea

inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unor dobânzi legale,

calculate la sumele precizate mai sus, începând cu data producerii accidentului

rutier și până la achitarea integrală a sumelor, precum și la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces (onorariul avocațial),

în sumă de 7.000.000 lei.

Instanța a constatat că

daunele materiale în sumă de 61.000.000 lei au fost dovedite în totalitate prin

probele scrise (facturi, chitanțe, contracte de prestări servicii) și

testimoniale (declarațiile martorilor L.E., O.D. și M.E.S.) administrate în cursul

cercetării judecătorești. De asemenea, a apreciat că daunele morale în sumă de

câte 100.000.000 lei sunt pe deplin justificate, având în vedere suferințele,

greu de descris în cuvinte, atât fizice cât și, mai ales psihice cauzate

părților civile prin dispariția prematură, neașteptată și tragică a singurului

lor copil, determinată de accidentul rutier care face obiectul prezentului

dosar.

Așadar, acțiunea civilă a

fost admisă, la stabilirea cuantumului final a despăgubirilor instanța luând în

considerare și culpa victimei de 30 % în producerea accidentului rutier

diminuând corespunzător acestui procent atât daunele morale cât și cele

materiale. De asemenea, a apreciat că societatea de asigurare SC A.R.A. SA,

sucursala Cluj are calitatea de parte responsabilă civilmente, obligând această

societate în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile atât în

favoarea părților civile T.I. și V., cât și a cheltuielilor de spitalizare în

favoarea C.A.S. a județului Cluj.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel în termenul legal, atât părțile civile T.I. și V., cât și

inculpatul M.C.V. și societatea de asigurare SC A.R.A. SA, sucursala Cluj.

Părțile civile în apelul

formulat au solicitat desființarea sentinței atacate în ceea ce privește

reținerea unei culpe în sarcina victimei de doar 10 % și nu 30 % cum a reținut

prima instanță și în consecință majorarea cuantumului despăgubirilor civile

acordate, proporțional cu acest procent, defalcarea despăgubirilor civile în

daune morale și materiale și acordarea dobânzilor legale, nu de la data

pronunțării hotărârii, ci de la data producerii accidentului și datei

înmormântării victimei, respectiv luna aprilie 2002.

Societatea de asigurare SC

A.R.A. SA, sucursala Cluj a solicitat desființarea sentinței în ceea ce privește

obligarea sa, în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile în totalitate și

în urma rejudecării cauzei să se limiteze obligarea acesteia la suma de 100

milioane lei, plafon ce a fost stabilit prin art. 10 alin. (1) lit. b) din

Ordinul nr. 8/2001 privind Normele de aplicare a legii pentru accidente de

autovehicule survenite în cursul anului 2002. De asemenea, solicită înlăturarea

obligării la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu sunt cuprinse

în riscul asigurat ci sunt expres excluse prin dispozițiile Legii nr. 136/1995

și a Ordinului nr. 8/2001.

În fine, inculpatul în

apelul său a solicitat desființarea sentinței atacate în ceea ce privește

condamnarea sa și obligarea la plata despăgubirilor civile, iar în urma

rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa întrucât nu este vinovat de

producerea accidentului, victima apărându-i intempestiv în față și astfel

neputând evita accidentul, iar în subsidiar să i se rețină un grad de culpă mai

redus decât cel reținut de prima instanță, având în vedere că victima a

traversat strada în fugă și prin loc nemarcat, în consecință solicitând atât

reducerea pedepsei cât și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a

fost obligat.

Prin decizia penală nr. 290

din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a admis apelurile SC

A.R.A. SA și ale părților civile T.I. și T.V. împotriva sentinței penale nr.

229 din 25 martie 2004 a Tribunalului Cluj, secția penală, în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată societatea de asigurare

și în ceea ce privește data de la care curg dobânzile legale calculate în

favoarea părților civile.

În baza art. 14 și art. 346

C proc. pen. și a art. 998 și următoarele C. civ., a obligat inculpatul M.C.V.

singur și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA, sucursala

Cluj până la concurența sumei de 100 milioane lei, la plata sumelor de

42.700.000 lei despăgubiri materiale și câte 70.000.000 lei pentru fiecare din

părțile civile T.I. și T.V. reprezentând daune morale, sume la care se vor

adăuga dobânzile legale începând cu data producerii accidentului și până la

plata integrală a sumelor.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat și a menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpatul, părțile civile și partea responsabilă civilmente

criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.

Inculpatul, prin recursul

declarat, a solicitat în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond

pentru administrarea probelor solicitate în acest stadiu procesual, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Părțile civile au criticat

decizia atacată sub aspectul gradului de culpă, reținut în sarcina inculpatului

la producerea accidentului și cu privire la obligarea în solidar a părții

responsabile civilmente la plata tuturor sumelor la care a fost obligat

inculpatul.

Partea responsabilă

civilmente a criticat decizia atacată pentru motivul că a fost obligată în

solidar cu inculpatul la plata unor cheltuieli mai mari de 100 milioane lei,

depășindu-se plafonul maxim stabilit de Ordinul nr. 8/2001.

Curtea, verificând actele

dosarului constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru

următoarele considerente:

În faza de urmărire penală

procurorul a dispus prin ordonanță efectuarea unei expertize tehnică-auto în

cauză.

Ca urmare a acestei

ordonanțe, s-a efectuat expertiza tehnică-auto, expertiză ce „concluzionează”

la pag. 6 că autoturismul implicat în accident se deplasa cu o viteză de

aproximativ 50 km/h, iar la pag. 8 se menționează faptul că autoturismul se

deplasa cu 62 Km/h.

Tot în expertiza

tehnică-auto se reține culpa conducătorului auto, dar nu se face vorbire despre

culpa victimei și nu se stabilește procentual partea de vină atât a

conducătorului auto cât și a victimei.

Inculpatul a formulat o

cerere prin care s-a solicitat procurorului efectuarea unui supliment de

expertiză.

Prin ordonanța din 3

octombrie 2003 s-a respins cererea formulată de inculpat, apreciindu-se că

raportul de expertiză tehnică-auto este complet.

Prin actul de sesizare a

instanței, procurorul a stabilit o culpă concurentă de 50 %, atât pentru

inculpat cât și pentru victimă.

În faza judecării cauzei la

instanța de fond, la termenul din 17 februarie 2004 apărătorul inculpatului a

solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice și a depus obiectivele

acesteia. La termenul din 21 aprilie 2004 apărătorul inculpatului a reiterat

această cerere, iar instanța, apreciind că expertiza efectuată este

concludentă, a respins-o și l-a condamnat pe inculpat pentru o culpă concurentă

de 70 %, fără o motivare temeinică în acest sens.

În faza apelului, inculpatul

a solicitat, din nou, efectuarea unei noi expertize tehnice auto, cerere

respinsă la termenul din 7 septembrie 2004.

Curtea apreciază că, instanța

de fond trebuia să admită cererea formulată de inculpat pentru a stabili cu

certitudine condițiile în care a avut loc accidentul (viteza de deplasare a

autoturismului, condițiile carosabilului, eficiența frânei autoturismului în

raport de coeficienții de aderență în timpul frânării și dacă acești

coeficienți se încadrează între minimul și maximul stabilit de lege, momentul

în care inculpatul ar fi putut percepe starea de pericol).

În funcție de rezultatul noii

expertize se va stabili culpa inculpatului, gradul de culpă al acestuia și al

victimei și în raport de culpă, cuantumul despăgubirilor la care va fi obligat

inculpatul, în solidar cu societatea de asigurare, față de părțile civile.

Pentru aceleași

considerente, vor fi admise și recursurile părților civile și al părții

responsabile civilmente, urmând a fi soluționată și latura civilă a cauzei și

obligarea părții responsabile civilmente la plata daunelor civile în limitele

instituite de normele legale.

Față de aceste considerente,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursurile declarate de inculpat, părțile civile și partea responsabilă

civilmente, va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 299 din 25

martie 2004 a Tribunalului Cluj, secția penală și va trimite cauza spre

rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpatul

M.C.V.,

părțile civile T.I. și T.V. și partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA,

sucursala Cluj împotriva deciziei penale nr. 290 din 5 octombrie 2004 a Curții

de Apel Cluj, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 229 din 25 martie 2004 a Tribunalului Cluj,

secția penală și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv

Tribunalul Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 martie 2005.