ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6549/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, condamnatul T.A.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună întreruperea executării pedepsei de 8 ani, aplicată prin sentința penală nr. 549 din 3 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă, conform art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu motivarea că el are o situație familială grea, cei doi copii ai săi, minori, rămânând în grija soacrei lui fiind, la rândul ei, arestată. Petiționarul a precizat că lăsarea sa în libertate, pe o perioadă de 3 luni, ar face posibilă o eventuală încadrare temporară în muncă, pentru a veni în sprijinul creșterii și educării copiilor săi.

Prin sentința penală nr. 1555 din 5 mai 2004, Judecătoria sectorului 5 București, a constatat, conform art. 456 C. proc. pen., că instanța competentă a dispune asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare, sau, cea pe a cărei rază teritorială se află locul de deținere, în plus, art. 418 C. proc. pen., precizând că o asemenea acțiune, poate fi soluționată și de către instanța care a pronunțat condamnarea inculpatului. Pe cale de consecință, conform art. 42, raportat la art. 456 C. proc. pen., Judecătoria sectorului 5 și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului București, unde, pe rolul secției a II-a, s-a format dosarul nr. 2981/2004. Din conținutul anchetei sociale efectuate s-a reținut că mama inculpatului se ocupă de cei doi minori ai fiului ei, având o pensie lunară de 600.000 lei, alocația de stat fiind și ea, de câte 210.000 lei, pentru fiecare copil.

Totodată, s-a reținut că locuința este compusă din 2 camere, hol și dependințe, fiind bine întreținută. Mobilierul, deși modest, poate să asigure membrilor componenți ai familiei, un trai decent, cu atât mai mult cu cât la creșterea și educarea minorilor contribuie și concubina petentului, ea realizând un venit lunar de 2.243.000 lei pe lună. Față de situația de fapt și documentele existența la dosar, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 999 din 17 august 2004, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.A.M., obligându-l, totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul, susținând că, în mod greșit, cererea i-a fost respinsă, în loc să-i fie admisă, având concubina arestată pentru consum de droguri și rămânându-i, cei doi copii minori fără un sprijin adecvat. Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul condamnatului reținând că în speță nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în înțelesul legii care, ar face necesară întreruperea executării pedepsei închisorii. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din cererea inițială adresată instanței și a solicitat întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei în acest caz este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru aceasta, cu alte cuvinte întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, acele consecințe grave vor putea fi evitate.

În speță prima instanță a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe de o parte având în vedere că situația materială dificilă a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială”, în sensul textului de lege menționat, și pe de altă parte apreciindu-se că, oricum, această situație materială grea nu putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de legiuitor. Hotărârea primei instanțe a fost în mod corect menținută de instanța de apel, astfel că pentru considerentele arătate recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 703 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.