ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6549/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6549/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial,

pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, condamnatul T.A.M. a solicitat ca

prin hotărârea ce se va da, să se dispună întreruperea executării pedepsei de 8

ani, aplicată prin sentința penală nr. 549 din 3 iunie 2003 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, rămasă definitivă, conform art. 211 alin. (2)

lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu motivarea că el are o

situație familială grea, cei doi copii ai săi, minori, rămânând în grija

soacrei lui fiind, la rândul ei, arestată.

Petiționarul a precizat că

lăsarea sa în libertate, pe o perioadă de 3 luni, ar face posibilă o eventuală

încadrare temporară în muncă, pentru a veni în sprijinul creșterii și educării

copiilor săi.

Prin sentința penală nr.

1555 din 5 mai 2004, Judecătoria sectorului 5 București, a constatat, conform

art. 456 C. proc. pen., că instanța competentă a dispune asupra întreruperii

executării pedepsei este instanța de executare, sau, cea pe a cărei rază

teritorială se află locul de deținere, în plus, art. 418 C. proc. pen.,

precizând că o asemenea acțiune, poate fi soluționată și de către instanța care

a pronunțat condamnarea inculpatului.

Pe cale de consecință,

conform art. 42, raportat la art. 456 C. proc. pen., Judecătoria sectorului 5

și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului București, unde, pe

rolul secției a II-a, s-a format dosarul nr. 2981/2004.

Din conținutul anchetei

sociale efectuate s-a reținut că mama inculpatului se ocupă de cei doi minori

ai fiului ei, având o pensie lunară de 600.000 lei, alocația de stat fiind și

ea, de câte 210.000 lei, pentru fiecare copil.

Totodată, s-a reținut că

locuința este compusă din 2 camere, hol și dependințe, fiind bine întreținută.

Mobilierul, deși modest, poate să asigure membrilor componenți ai familiei, un

trai decent, cu atât mai mult cu cât la creșterea și educarea minorilor

contribuie și concubina petentului, ea realizând un venit lunar de 2.243.000

lei pe lună.

Față de situația de fapt și

documentele existența la dosar, Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința nr. 999 din 17 august 2004, a respins, ca nefondată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.A.M.,

obligându-l, totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la

plata onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul, susținând că, în mod

greșit, cererea i-a fost respinsă, în loc să-i fie admisă, având concubina

arestată pentru consum de droguri și rămânându-i, cei doi copii minori fără un

sprijin adecvat.

Curtea de Apel București a

respins, ca nefondat, apelul condamnatului reținând că în speță nu s-a făcut

dovada existenței unor împrejurări speciale în înțelesul legii care, ar face

necesară întreruperea executării pedepsei închisorii.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând motivele din cererea inițială adresată instanței și a

solicitat întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei în

acest caz este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situație

specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă

consecințe grave pentru aceasta, cu alte cuvinte întreruperea executării

pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată

numai dacă, acele consecințe grave vor putea fi evitate.

În speță prima instanță a respins în

mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe de o parte

având în vedere că situația materială dificilă a familiei condamnatului

reprezintă o situație de durată și ca atare, nu poate fi caracterizată ca o

„împrejurare specială”, în sensul textului de lege menționat, și pe de altă

parte apreciindu-se că, oricum, această situație materială grea nu putea fi

ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care

este maximul îngăduit de legiuitor.

Hotărârea primei instanțe a

fost în mod corect menținută de instanța de apel, astfel că pentru

considerentele arătate recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi

respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 703 din

30 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2004.