ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 468 din 4

noiembrie 2002, Tribunalul Galați, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul

T.S.

, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201

alin. (1), (2) și (4) și în baza acestei noi încadrări juridice a faptei a

condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani (fapta din data de 23 iunie 2002).

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului T.S. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen.,

respectiv de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea în libertate de îndată a

inculpatului T.S., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 198 din

24 iunie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, dacă nu este

arestat în altă cauză.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.S. perioada reținerii și

arestării preventive de la 23 iunie 2002, până la data punerii efective în

libertate.

A admis în parte cererea formulată

de partea vătămată G.P., privind acordarea despăgubirilor civile.

În baza dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul T.S. către

partea civilă G.P. la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins restul pretențiilor civile

solicitate de către partea civilă G.P., ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că, la data de 23 iunie 2002, în timp ce se

afla la locuința inculpatului T.S., pentru a cumpăra mălai, partea vătămată G.P.,

minoră în vârstă de 10 ani, a fost constrânsă, prin forța fizică, de către

inculpat, care punând-o în imposibilitate de a se apăra a deflorat-o cu

degetul, provocându-i leziuni vaginale, care au necesitat pentru vindecare 6-7

zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: plângerea formulată de sora părții vătămate G.P., raportul de

constatare medico-legal, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa

foto, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor D.L., B.E., C.R., C.V.

și R.T.C., precum și procesele verbale de confruntare.

Deși, inițial, în timpul urmăririi

penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în cursul cercetării

judecătorești, a revenit și a negat comiterea infracțiunii, motivând această

schimbare a atitudinii sale procesuale, prin aceea că la data când a dat

declarațiile de recunoaștere a faptei era bolnav, acuza dureri de cap și avea

probleme cu inima.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care a criticat sentința

atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul omisiunii aplicării

pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. și sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, și inculpatul T.S., care a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 201

alin. (1), (2) și (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C.

pen., motivând că în cauză nu au existat urme de constrângere.

Prin decizia penală nr. 260 din 8

mai 2003, Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 468 din 4 noiembrie

2002, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 1828/2002, privind pe

inculpatul T.S., și în consecință:

A desființat în parte sentința

penală nr. 468/2002 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A înlăturat din sentință

dispozițiile art. 81 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare urmând a fi

executată cu privare de libertate.

A aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie, prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen.

A modificat pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în sensul

că a interzis inculpatului și exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A dedus din pedeapsă detenția

preventivă de la 23 iunie 2002 la 5 noiembrie 2002.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul T.S.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.S., solicitând casarea ei și menținerea soluției instanței

de fond, ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, iar vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de

ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, partea vătămată a arătat în

declarațiile date că inculpatul a lovit-o cu palma peste gură și a obligat-o să

se dezbrace, după care i-a introdus degetul în vagin.

Martorii audiați în cauză au arătat

că minora a povestit ce i s-a întâmplat, descriind cu lux de amănunte

comportarea inculpatului.

Declarațiile martorilor și ale

părții vătămate se coroborează cu concluziile raportului de constatare

medico-legală din 23 iunie 2002, care arată că minora G.P. prezintă semnele

unei deflorări recente, iar leziunile vaginale suferite necesită 6-7 zile de

îngrijiri medicale.

Față de aceste probe, în mod corect

ambele instanțe au reținut că inculpatul T.S. se face vinovat de comiterea

infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4)

C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată în

ceea ce privește cuantumul, avându-se în vedere pericolul social concret al

faptei, cât și persoana inculpatului, care este în vârstă de 72 de ani, fără

antecedente penale.

Analizând decizia atacată prin

prisma modalității de executare a pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect

instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen., dispunând executarea

pedepsei în regim de detenție, întrucât în cauză nu se impunea suspendarea

condiționată a executării acesteia, deoarece numai prin privarea de libertate a

inculpatului se poate realiza scopul educativ-preventiv al pedepsei, prevăzut

de art. 52 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite, precum și poziția procesuală oscilantă a inculpatului, care în faza

de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut săvârșirea infracțiunii,

denaturând adevărul, pentru a-și formula apărarea în scopul sustragerii de la

răspunderea penală.

Totodată, având în vedere fapta

comisă de inculpat se constată că în mod corect instanța de apel a dispus și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., ca pedeapsă

complimentară.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.S., împotriva deciziei penale nr. 260 din 8 mai 2003 a

Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2004.