ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 468 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Galați, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul T.S. , din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) și în baza acestei noi încadrări juridice a faptei a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani (fapta din data de 23 iunie 2002). În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.S.

pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 5 ani. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului T.S., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 198 din 24 iunie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.S. perioada reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2002, până la data punerii efective în libertate. A admis în parte cererea formulată de partea vătămată G.P., privind acordarea despăgubirilor civile. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul T.S. către partea civilă G.P. la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale. A respins restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă G.P., ca nefondate. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, la data de 23 iunie 2002, în timp ce se afla la locuința inculpatului T.S., pentru a cumpăra mălai, partea vătămată G.P., minoră în vârstă de 10 ani, a fost constrânsă, prin forța fizică, de către inculpat, care punând-o în imposibilitate de a se apăra a deflorat-o cu degetul, provocându-i leziuni vaginale, care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea formulată de sora părții vătămate G.P., raportul de constatare medico-legal, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor D.L., B.E., C.R., C.V. și R.T.C., precum și procesele verbale de confruntare. Deși, inițial, în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în cursul cercetării judecătorești, a revenit și a negat comiterea infracțiunii, motivând această schimbare a atitudinii sale procesuale, prin aceea că la data când a dat declarațiile de recunoaștere a faptei era bolnav, acuza dureri de cap și avea probleme cu inima.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, și inculpatul T.S., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., motivând că în cauză nu au existat urme de constrângere.

Prin decizia penală nr. 260 din 8 mai 2003, Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 468 din 4 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 1828/2002, privind pe inculpatul T.S., și în consecință: A desființat în parte sentința penală nr. 468/2002 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A înlăturat din sentință dispozițiile art. 81 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare urmând a fi executată cu privare de libertate. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. A modificat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în sensul că a interzis inculpatului și exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 23 iunie 2002 la 5 noiembrie 2002. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.S. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.S., solicitând casarea ei și menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Astfel, partea vătămată a arătat în declarațiile date că inculpatul a lovit-o cu palma peste gură și a obligat-o să se dezbrace, după care i-a introdus degetul în vagin.

Martorii audiați în cauză au arătat că minora a povestit ce i s-a întâmplat, descriind cu lux de amănunte comportarea inculpatului. Declarațiile martorilor și ale părții vătămate se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 23 iunie 2002, care arată că minora G.P. prezintă semnele unei deflorări recente, iar leziunile vaginale suferite necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale. Față de aceste probe, în mod corect ambele instanțe au reținut că inculpatul T.S. se face vinovat de comiterea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată în ceea ce privește cuantumul, avându-se în vedere pericolul social concret al faptei, cât și persoana inculpatului, care este în vârstă de 72 de ani, fără antecedente penale.

Analizând decizia atacată prin prisma modalității de executare a pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen., dispunând executarea pedepsei în regim de detenție, întrucât în cauză nu se impunea suspendarea condiționată a executării acesteia, deoarece numai prin privarea de libertate a inculpatului se poate realiza scopul educativ-preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, precum și poziția procesuală oscilantă a inculpatului, care în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut săvârșirea infracțiunii, denaturând adevărul, pentru a-și formula apărarea în scopul sustragerii de la răspunderea penală.

Totodată, având în vedere fapta comisă de inculpat se constată că în mod corect instanța de apel a dispus și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., ca pedeapsă complimentară. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S., împotriva deciziei penale nr. 260 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.