ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2092/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4683 din 22 iulie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanții R.O., B.E., O.E., P.F., H.L., T.M., U.S., P.M., C.Z., V.G., M.G., V.A., B.F., F.B., B.Ș.P., S.L. și G.V. au solicitat în contradictoriu cu Banca Națională a României, anularea parțială a actului denumit „Proiect de Concediere Colectivă” nr. IX/1482 din 16 mai 2003, în ceea ce privește hotărârea de desființare a sucursalei Alba a Băncii Naționale a României. În motivare s-a susținut că actul atacat, la pct. 2 a prevăzut închiderea a trei sucursale județene, între care și sucursala Alba, ca fiind slab bancarizate.

Prin sentința civilă nr. 270 din 27 august 2003, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții: B.E., O.E., P.F., R.O., H.L., T.M. și U.S. și a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților: P.M., C.Z., V.G., M.G., V.A., B.F., F.B., B.Ș.P., S.L. și G.V. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, „Proiectul de Concediere Colectivă”, atacat prin acțiune, a fost întocmit conform prevederilor art. 70 C. muncii, nefiind, deci, un act administrativ, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, ci un act preparator care nu a produs efecte juridice.

A mai reținut instanța, că hotărârea de desființare a celor trei sucursale a fost luată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, în ședința din 3 aprilie 2003, și nu prin Proiectul de Concediere Colectivă, astfel că actul administrativ producător de efecte juridice pentru reclamanți este această hotărâre a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, care, însă, nu a fost atacată, potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, legea bancară. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul R.O., susținând că Proiectul de Concediere Colectivă a fost aprobat în ședința din 20 mai 2003 a Consiliului de Administrație al băncii, devenind act oficial, producător de efecte juridice.

Recurentul a mai susținut că, în mod greșit instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, având în vedere că actul prin care s-a dispus reorganizarea activității sau reducerea de personal, este supus regimului juridic de drept comun, așa încât, dacă instanța considera că nu este competentă, trebuia să decline competența de soluționare a cauzei, în favoarea altei instanțe. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor dosarului, raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, se constată că în cauză nu a fost emis un act administrativ și că recurentul nu se află în fața unei refuz al unei autorități administrative, de natură să îi producă o vătămare a drepturilor sale recunoscute de lege.

De asemenea, actul denumit „Proiect de Concediere Colectivă”, a cărui anulare parțială s-a solicitat, nu constituie un act administrativ, acesta reprezentând notificarea în scris a intenției de concediere colectivă, făcută de angajator, sindicatului sau reprezentanților salariaților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 70 alin. (2) lit. a) - h) secțiunea a 5-a - Concedierea colectivă, C. muncii. Rezultă așadar, că în mod judicios, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru considerentul că actul atacat în cauză nu are calitatea unui act administrativ, producător de efecte juridice. În consecință, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinței, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.O. împotriva sentinței civile nr. 270 din 27 august 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.