ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2092/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 4683 din 22 iulie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, reclamanții R.O., B.E., O.E., P.F., H.L., T.M.,

U.S., P.M., C.Z., V.G., M.G., V.A., B.F., F.B., B.Ș.P., S.L. și G.V. au

solicitat în contradictoriu cu Banca Națională a României, anularea parțială a

actului denumit „Proiect de Concediere Colectivă” nr. IX/1482 din 16 mai 2003,

în ceea ce privește hotărârea de desființare a sucursalei Alba a Băncii Naționale

a României.

În motivare s-a susținut că

actul atacat, la pct. 2 a prevăzut închiderea a trei sucursale județene, între

care și sucursala Alba, ca fiind slab bancarizate.

Prin sentința civilă nr. 270

din 27 august 2003, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

formulată de reclamanții: B.E., O.E., P.F., R.O., H.L., T.M. și U.S. și a luat

act de renunțarea la judecată a reclamanților: P.M., C.Z., V.G., M.G., V.A., B.F.,

F.B., B.Ș.P., S.L. și G.V.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, „Proiectul de Concediere Colectivă”, atacat

prin acțiune, a fost întocmit conform prevederilor art. 70 C. muncii, nefiind,

deci, un act administrativ, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990,

ci un act preparator care nu a produs efecte juridice.

A mai reținut instanța, că

hotărârea de desființare a celor trei sucursale a fost luată de Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României, în ședința din 3 aprilie 2003, și

nu prin Proiectul de Concediere Colectivă, astfel că actul administrativ

producător de efecte juridice pentru reclamanți este această hotărâre a

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, care, însă, nu a

fost atacată, potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul R.O., susținând că Proiectul de Concediere

Colectivă a fost aprobat în ședința din 20 mai 2003 a Consiliului de Administrație

al băncii, devenind act oficial, producător de efecte juridice.

Recurentul a mai susținut

că, în mod greșit instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, având în vedere

că actul prin care s-a dispus reorganizarea activității sau reducerea de

personal, este supus regimului juridic de drept comun, așa încât, dacă instanța

considera că nu este competentă, trebuia să decline competența de soluționare a

cauzei, în favoarea altei instanțe.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor

dosarului, raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, se constată

că în cauză nu a fost emis un act administrativ și că recurentul nu se află în

fața unei refuz al unei autorități administrative, de natură să îi producă o

vătămare a drepturilor sale recunoscute de lege.

De asemenea, actul denumit

„Proiect de Concediere Colectivă”, a cărui anulare parțială s-a solicitat, nu

constituie un act administrativ, acesta reprezentând notificarea în scris a

intenției de concediere colectivă, făcută de angajator, sindicatului sau

reprezentanților salariaților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 70 alin. (2)

lit. a) - h) secțiunea a 5-a - Concedierea colectivă, C. muncii.

Rezultă așadar, că în mod

judicios, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru considerentul că

actul atacat în cauză nu are calitatea unui act administrativ, producător de

efecte juridice.

În consecință, constatând

că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare a sentinței, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.O. împotriva sentinței civile nr. 270 din 27 august 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2005.