ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8163 din 7

octombrie 2003, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea formulată și

completată de reclamanta - pârâtă B.M. împotriva pârâtului - reclamant G.F. pe

care l-a obligat să permită accesul reclamantei - pârâte la podul, pivnița și

spălătoria care constituie părți comune indivize ale corpului A al imobilului

înscris în C.F. 4657 Timișoara, nr. top. 12.391 și să desființeze voliera de

porumbei și gardul împrejmuitor, ambele situate în curtea comună a imobilului.

Au fost respinse cererea reclamantei - pârâte privind autorizarea sa să

desființeze lucrările pe cheltuiala pârâtului - reclamant și cererea

reconvențională formulată de pârâtul - reclamant prin care solicita obligarea

reclamantei - pârâte să închidă fereastra de la bucătărie cu vedere spre

proprietatea pârâtului - reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta - pârâtă este proprietara apartamentului nr. 2 iar

pârâtul - reclamant este proprietarul apartamentului nr. 1 din corpul A al casei

situate în str. R. Reclamanta - pârâtă mai deține și 29,75 % din părțile comune

ale corpului A, 11,51 % din părțile generale și 146/1272 mp teren, iar pârâtul -

reclamant 31,5 % din părțile comune ale corpului A, 12,18 % din părțile

generale și 155/1272 mp teren.

Conform C.F. 4657 Timișoara, nr.

top. 12.391, părțile comune indivize generale sunt reprezentate de terenul

construit și neconstruit, porțile metalice de la intrare, gardul, branșamentul

electric, apă și canalizare, părțile comune indivize ale corpului A fiind

fundațiile, fațadele, boxa comună din subsol, spălătoria comună la parter,

urcarea la pod, podul și acoperișul.

În curtea comună a imobilului,

pârâtul - reclamant a edificat, fără autorizație, o volieră de porumbei, prin

transformarea unei magazii care nu era intabulată. Construcția a fost

împrejmuită cu un gard care o obligă pe reclamanta - pârâtă să parcurgă un drum

mai lung pentru a ajunge la boxă, podul casei sau la spălătoria comună.

În ceea ce privește cererea

reconvențională, instanța a reținut că fereastra de la bucătărie reprezintă o

simplă deschidere pentru aer și lumină, care există de când a fost construită

casa.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul - reclamant G.F.

Prin decizia civilă nr. 1866/A din

15 decembrie 2003, Tribunalul Timiș, față de dispozițiile art. 3 alin. (2) C.

proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 236 din 26

februarie 2004, curtea de apel a admis apelul și a schimbat în parte sentința,

înlăturând obligația desființării volierei.

Instanța de apel a reținut că din

concluziile expertizei efectuate în cauză rezultă că voliera nu blochează

accesul la podul casei și nici circulația celorlalți proprietari spre boxa și

spălătoria comună. Voliera a fost construită prin transformarea unei magazii pe

care o deținea proprietarul anterior al apartamentului cumpărat de pârâtul -

reclamant.

Împotriva deciziei au declarat

recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta - pârâtă și pârâtul -

reclamant.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., reclamanta - pârâtă arată că decizia este nelegală

deoarece nu i s-au comunicat motivele de apel și nici nu i s-a pus în vedere să

depună întâmpinare.

Se mai arată că în mod greșit

pârâtul - reclamant nu a fost obligat să desființeze voliera pe care a

construit-o fără autorizație, neprezentând importanță faptul că nu blochează

accesul celorlalți proprietari.

Recursul nu este fondat.

Astfel, potrivit art. 289 alin. (2) C.

proc. civ., președintele instanței va dispune comunicarea către intimat a

cererii și a motivelor de apel, punându-i în vedere să depună întâmpinare cu

cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată.

Cu toate acestea, dacă intimatul nu

a primit comunicarea motivelor de apel și a dovezilor invocate, potrivit art.

291 din același cod, va putea cere, la prima zi de înfățișare, un termen

înlăuntrul căruia să depună întâmpinare.

Prin urmare, din interpretarea

coroborată a acestor texte de lege, rezultă faptul că necomunicarea motivelor

de apel și a dreptului de a formula întâmpinare nu este de natură a afecta

legalitatea hotărârii pronunțate, rolul dispozițiilor invocate fiind acela de a

repune intimatul în termenul de a formula întâmpinare.

Oricum, nerespectarea dispozițiilor

referitoare la comunicarea motivelor de apel nu poate fi invocată decât până la

prima zi de înfățișare, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză, deși reclamanta -

pârâtă a beneficiat de asistență juridică calificată.

În ceea ce privește critica

referitoare la obligația de demolare a volierei, Înalta Curte reține că cererea

principală nu este o cerere introdusă în temeiul Legii nr. 453/2001 ci are ca

obiect o obligație de a face, de natură a asigura exercitarea dreptului de

coproprietate asupra părților comune ale imobilului.

Prin urmare, în cauză, existența

unei autorizații de construire prezintă mai puțină de relevanță, important

fiind a se determina în ce măsură construirea volierei a adus atingere

drepturilor celorlalți coproprietari. De altfel, din adresa nr. R 22003 – 715

din 1 octombrie 2003 a Primăriei Municipiului Timișoara, rezultă faptul că

pârâtului - reclamant i s-a pus în vedere să obțină autorizația de construire.

Or, așa cum în mod corect a reținut

curtea de apel, voliera a fost construită pe un loc ocupat anterior de o altă

construcție și nu blochează accesul spre părțile din imobil aflate în regim de

proprietate comună.

Pârâtul – reclamant invocă, de

asemenea dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., considerând că

decizia este nelegală deoarece nu a înlăturat și obligația demolării gardului

împrejmuitor al volierei.

Și acest recurs este nefondat.

Așa cum s-a arătat, în cazul

proprietății în indiviziune, fiecare coproprietar are dreptul să exercite

folosința asupra bunului, sub condiția de a respecta drepturilor celorlalți

coproprietari.

Din probele administrate în cauză a

rezultat aspectul corect reținut de curtea de apel, în sensul că existența

gardului stânjenește accesul înspre boxă, spălătorie și pod.

Pentru motivele mai sus expuse,

Înalta Curte va constata că decizia Curții de Apel Timișoara este legală și va

respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamanta B.M. și pârâtul

G.F. împotriva deciziei civile nr. 236 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2004.