ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1264/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1041/2004, reclamantul E.T. a chemat în judecată pe pârâta

Casa Județeană de Pensii Olt, solicitând anularea hotărârii nr. 5287 din 27

februarie 2004 și să se constate că în perioada 28 ianuarie 1960 - 17 decembrie

1961 a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, cu obligarea pârâtei la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 28 ianuarie 1960 - 17 februarie 1961 a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și în mod

eronat, pârâta nu a constatat această perioadă, ca îndeplinind cerințele Legii nr.

309/2002.

Prin sentința civilă nr. 612

din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul E.T., împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Olt și a anulat hotărârea nr. 5287 din 27

februarie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită hotărâre prin care

să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 28 ianuarie 1960 - 17 decembrie 1961, începând cu data de 1 decembrie

2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din livretul militar depus de reclamant,

rezultă că în perioada solicitată, a fost „mână de lucru” și că reclamantul nu

a avut calitatea de soldat în armată și a fost folosit la muncă. Lipsa unor

evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii,

constituie o realitate și trebuie apreciată, pentru că regimul comunist care a

instituit o astfel de modalitate de satisfacere a stagiului militar, era

interesat atât în momentul respectiv, cât și ulterior, la ocultarea unei astfel

de activități, iar precaritatea evidențelor nu poate constitui cauză de

pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Olt, care a motivat, în esență, că

Legea nr. 309/2002 nu poate prevede acordarea de drepturi, celor care au

satisfăcut stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, ci doar

pentru cei care au satisfăcut acest stagiu în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Se reține că din livretul

militar depus de reclamant, rezultă că în perioada 28 ianuarie 1960 - 17

decembrie 1961, acesta figurează ca „mână de lucru” și în același act, la

rubrica „armă”, este inserată mențiunea „lucrător C.F.”, iar la denumirea

specialității militare este trecut „specialist în serviciul de construcții

C.F.”.

Din adeverința eliberată de

Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a

efectuat stagiul militar în perioada 27 ianuarie 1960 - 18 decembrie 1961, la U.M. 01772 Timișoara, Batalionul 186 Construcții Exploatare Căi Ferate Săcălaz - Timișoara.

Rezultă, așadar, din actele

prezentate de reclamant, că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă.

Astfel fiind, recursul

declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 612 din 22

octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.