ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 562/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 624 din 2 septembrie 2004, a respins cererea, de revizuire a sentinței penale nr. 703/2000 pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul C.V. în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că, prin sentința penală a cărei revizuire se cere, C.V. a fost condamnat pentru uciderea tatălui, la 15 ani închisoare, instanța formându-și convingerea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, după audierea a 6 martori și administrarea singurei probe solicitate la acel moment de către inculpat o expertiză medico-legală.

Prin cererea de revizuire se solicită audierea a altor 10 martori la cerere, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., nefiind posibil ca în cadrul revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, să se obțină prelungirea probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au judecat cauza în fond și căile ordinare de atac. Nemulțumit de această hotărâre condamnatul a atacat-o cu apel. A solicitat desființarea sentinței și audierea a 40 martori aproape toți locuitori ai comunei Tansa, județul Iași, pentru a dovedi că nu este vinovat. Prin decizia penală nr. 355 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, apelul a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că revizuientul a înțeles să-și întemeieze cererea, pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., ori prin audierea martorilor menționați nu se are în vedere dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță în momentul soluționării cauzei. Astfel parte din martorii propuși în cererea de revizuire au fost audiați la judecarea cauzei în fond unde inculpatul a prevăzut că nu are de formulat probe în ceea ce privește situația de fapt ci numai probe în circumstanțiere, recunoscând fapta. În termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Iași, condamnatul a declarat recurs. Prin cererea de recurs și memoriul depus astăzi cu ocazia dezbaterii recursului condamnatul reiterează motivele din apel și în plus că s-ar impune o reapreciere a pedepsei care este excesivă și pe care nu o mai poate suporta din cauza vârstei și a bolilor de care suferă.

Recursul este nefondat. Instanțele au reținut și motivat că nu poate constitui motive de revizuire cererea de audiere a unor martori, în prelungirea probatoriului administrat cu ocazia judecării cauzei în fond. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, rezultă că la soluționarea pricinii în fond, inculpatul a precizat că nu are probe de administrat în cauză în ceea ce privește situația de fapt ci numai probe în circumstanțiere, inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Așa fiind, în mod corect cele două instanțe au reținut că simpla afirmație a condamnatului revizuient, că au apărut fapte și împrejurări noi prin enumerarea unor martori, parte din ei audiați de instanța fondului, nu poate constitui temei de revizuire. Hotărârile atacate fiind legale și temeinice, Curtea urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 355 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.