ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3889/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3889/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SNP P.M. SA București, sucursala P.M. Tg. Jiu
a chemat în judecată SC P.M. service SA Țicleni, fost G.P.S. Țicleni, pentru ca,
pe calea acțiunii în regres, să se dispună divizarea obligației solidare,
constând în renta lunară de 500.000 lei, la care au fost obligate pârâtele P.M.
Tg. Jiu Țicleni și P.M. service Țicleni, prin sentința nr. 4217/2000,
pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în favoarea recurenților C.M. și G.E.
și, de asemeni, să fie obligată pârâta la restituirea cotei ce se va stabili,
aferentă sumei de 19.575.800 lei, pentru care a fost deja executată silit numai
reclamanta.
Tribunalul Gorj, prin sentința 1373
din 16 septembrie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea, cu motivarea că,
prin hotărâre judecătorească, au fost obligate în solidar sucursala P.M. Tg. Jiu
și G.P.S. Țicleni, pentru culpa în producerea accidentului minorului V.E., fiul
soților C.U., iar executarea a fost făcută numai asupra SNP P.M., sucursala Tg.
Jiu (în suma menționată).
Cu toate acestea, s-a considerat că
nu se justifică solicitarea reclamantei, deoarece G.P.S. Țicleni și-a încetat
activitatea activul și pasivul, fiind preluate de P.M. service SA București,
care, la rândul său, începând cu 1 martie 2002 și-a restrâns activitatea la
nivelul sediului central, desființându-se G.P.S. Țicleni.
În aceste condiții, acționarea acum
în judecată a P.M. service SA București, societate înființată la data de 4
februarie 2002 din acționarii asociației salariaților din SNP P.M. SA, nu se
justifică, deoarece aceasta nu a preluat activul și pasivul G.P.S. Țicleni, iar
P.V. București, care a preluat patrimoniul G.P.S.-ului, nu-și mai desfășoară
activitatea la pct. de lucru Țicleni, aceste două societăți fiind ambele
sucursale ale SNP P.M.
Apelul declarat de reclamantă a fost
respins, ca nefondat, prin decizia 16 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de
Curtea de Apel Craiova.
S-a reținut, în raport de actele
dosarului, că reclamanta și pârâta P.V. au calitatea ambele de sucursale ale
SNP P.M. București, iar pârâta P.V. serice SA București nu are calitate
procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind persoană juridică distinctă de
Sucursala P.V. București, ea neconstituindu-se prin preluarea activului și
pasivului acestei sucursale.
Cu privire la susținerile pe fondul
litigiului, instanța de apel a arătat sentința prin care s-a stabilit obligarea
solidară a pârâtelor, a intrat în puterea lucrului judecat, creditorul putând
executa pe oricare dintre debitori, iar, în cazul insolvabilității unuia dintre
debitorii solidari, se aplică dispozițiile art. 1053 alin. (2) C. civ.
În cauză, s-a dovedit starea de
insolvabilitate a sucursalei P.V. București, ceea ce a determinat conducerea
SNP P.M., ca, prin decizia 56 din 29 ianuarie 1999, să hotărască ca
soluționarea litigiilor între sucursalele sale să se rezolve administrativ în
cadrul serviciului juridic și de contencios, astfel că apelul este neîntemeiat
și din acest punct de vedere.
Împotriva acestei hotărâri, a
declarat recurs reclamanta SNP P.M. SA, sucursala Tg. Jiu, care, invocând
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 și 9 C. proc. civ., a
susținut, în esență, că cele două instanțe au dat o motivare confuză lipsei de
răspundere a pârâtelor, ceea ce a dus la respingerea acțiunii, că instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra actului din dosarul de fond, că hotărârea este
lipsită de temei legal, deoarece nu s-a făcut dovada stării de insolvabilitate
a P.V. București, fiind o simplă afirmație a acesteia că este în curs de
lichidare.
Recursul este nefondat.
Susținerile din primul motiv de recurs
nu se înscriu în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă
exclusiv la considerentele hotărârii criticate, care ar cuprinde elemente
contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, în recursul de față, pe acest
aspect, nu se menționează această nelegalitate, raportată la decizia din apel,
singura care formează obiectul recursului, ci la argumentele folosite de
instanța de fond și de cea de apel, pentru respingerea acțiunii dar, care, nu
sunt în totalitate concordante.
Deci, din moment ce critica nu
vizează exclusiv conținutul deciziei din apel, care nu cuprinde motive
contradictorii, partea nu se poate prevala de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ., mai ales că legea permite instanței de control chiar să înlocuiască
motivarea instanței fondului, dacă soluția este legală și numai considerentele
sunt discutabile.
Deși instanța de apel nu face
referire la adresa care nici nu a constituit obiect al apărării reclamantei în
apel, nu se poate face incidența textului invocat, pentru că acest act nu era
hotărâtor pentru rezolvarea pricinii.
Sub un prim aspect, din lectura
acestui act, rezultă că s-a dispus chiar de SNP P.M. recurenta să suporte
exclusiv plata până la rămânerea irevocabilă a hotărârii din procesul de față,
după care să se supună acesteia, deci nu conținea nici o situație care ar fi
schimbat soluția.
Sub un al doilea aspect, respingerea
apelului nu s-a întemeiat exclusiv pe decizia nr. 56/1999, ci în principal pe
dispozițiile art. 1053 alin. (2) C. civ., astfel că nici acest motiv nu este
întemeiat.
Ultimul motiv de nelegalitate,
respectiv, că hotărârea criticată este lipsită de temei legal, nu se regăsește
în conținutul acesteia, deoarece nu este vorba de o simplă afirmație a pârâtei,
în întâmpinare, că se află în reorganizare și lichidare, deci, în stare de
insolvabilitate, ci există adresa tot a SNP P.M. SA, sucursala P.V. București,
către P.V. Țicleni, sediul secundar P.V. Țicleni, că se restrânge activitatea
doar la nivelul sediului central, iar sediul secundar, respectiv Țicleni, își
încetează activitatea, urmând să se facă radierea din evidențele financiare și
să se predea codul fiscal.
Iată, deci, că starea de
insolvabilitate a pârâtei a fost și dovedită, prin încetarea activității,
astfel că decizia criticată are temei legal.
Față de cele arătate, urmează a se
respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SNP P.M.
SA, sucursala P.M. Tg. Jiu, împotriva deciziei nr. 16 din 19 ianuarie 2004 a
Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 20 octombrie 2004.