AFFAIRE EKDOSEIS N. PAPANIKOLAOU A.E. c. GRECE

AFFAIRE EKDOSEIS N. PAPANIKOLAOU A.E. c. GRECE (CtEDO, 2006)

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL EKDOSEIS N. PAPANIKOLAOU A.E. c. GRECIA Cerere nr 13332/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 mai 2006 DEFINIF 04/08/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ekaseis N. Papanikolaou A.E.c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Kovler Steiner dnii Hajiyev Spielmann, S.E. Jebens, judecători și S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 aprilie 2006, Renunță la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură la originea cauzei (n 13332/03) condusă împotriva Republicii Elene de o societate care își are sediul în acest stat, societatea Ekaseis N. Papanikolaou A.E. ( P. Miliarakis, avocat în barou daié. Guvernul grec ( o mai mare) este reprezentat de delegații agentului său, dl S. Spiropoulos, reședința în fața Consiliului Juridic al statului, și dl Hatzipavlou, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 27 octombrie 2004, Curtea a decis să comunice pârâtul întemeiat pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 23 aprilie 1997, a fost publicat un decret ministerial, emis pe baza unei autorizații legislative, de stabilire a condițiilor pentru a califica un jurnal de afaceri. Această calificare este impusă de legislația internă pentru a acorda unui ziar dreptul de a publica bilanțuri ale societăților comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată. La 30 iunie 1997, editorul ziarului Geniki Dimoprasion La 23 octombrie 2002, Consiliul de Stat a făcut parțial dreptul la acțiune în anulare. El a recunoscut că la mai multe are un interes legitim de a sesiza înalta instanță administrativă în numele ziarului Geniki Dimoprasion Pe de altă parte, el a judecat în afara domeniului de aplicare a autorizației legislative anumite condiții stabilite de către ministerialul atacat, cum ar fi modul de tipărire a jurnalului, numărul de pagini, numărul angajaților săi și Fondul de securitate socială la care erau înregistrați, precum și originea veniturilor sale (hotărârea nr. 3068/2002). noiembrie 2002 Între timp, la 21 noiembrie 2002, un nou decret ministerial a adăugat o nouă condiție pentru a califica un jurnal În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 iunie 1997 cu sesizarea Consiliului de Instană și sa încheiat la 23 octombrie 2002 cu hotărârea nr. 3068/2002 a aceleiași instane. Prin urmare, aceasta a durat cinci ani și mai mult de trei luni pentru un grad de jurisdicie. Cu privire la admisibilitate Guvernul În primul rând, guvernul susține că cererea este tardivă. El observă că În al doilea rând, guvernul pledează pentru incompatibilitatea rațională personae. 10. În al doilea rând, guvernul pledează în favoarea cererii pentru incompatibilitate personae cu dispozițiile Convenției. Într-adevăr, el susține că editorul ziarului Geniki Dimoprasion În al treilea rând, guvernul afirmă că art. 6 nu se aplică în speță. Acesta susține că procedura în fața Consiliului de Stat nu se referea la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale recurentei sau, cel puțin, că încheierea procedurii inițiate în fața Consiliului de Stat nu era decisivă pentru dreptul în cauză. În special, guvernul afirmă că prezentul litigiu, referitor la legalitatea unui act administrativ de reglementare, nu privește direct un drept civil al recurentei, deoarece posibilitatea de a publica bilanțuri ale societăților comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată într-un ziar calificat drept economic Este prevăzută pentru a proteja interesele economice ale acționarilor societăților comerciale pe acțiuni și nu ale proprietarilor ziarelor în cauză. În plus, guvernul susține că, chiar și în cazul în care actul administrativ în cauză atingea anumite drepturi patrimoniale ale recurentei, repercusiunile ar fi îndepărtate; recurenta nu are dreptul de a publica bilanțuri ale societăților comerciale pe suport de hârtie în cadrul procedurii în fața Înaltei Instanțe administrative, dar a obținut doar anularea unui decret ministerial care stabilește condițiile pentru a califica un jurnal de judecată din punct de vedere economic Recurenta 12. În ceea ce privește excepția de întârziere, recurenta retorcă că este indiscutabil că cererea a fost introdusă în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție. 13. În ceea ce privește excepția rațională personae; reclamanta susține că rezultatul procedurii inițiate în fața Consiliului de Stat era direct decisiv pentru drepturile sale economice și statutul său financiar. 14. În cele din urmă, în ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că obiectul procedurii în fața Consiliului de Stat era statutul De aceea, reclamanta susține că este de sine stătător că are dreptul să apere în fața Curții interesele unui ziar care îi aparține. Poziția Curții cu privire la excepția întârzierii 15. Curtea ia notă de faptul că cererea a fost formulată la 11 aprilie 2003, data la care recurenta a trimis Curții prima scrisoare în care prezenta suficient obiectul cererii (a se vedea Kavakçi c. Turcia (dec.), nr 71907/01, 30 iunie 2005). Prin urmare, cererea nu este tardivă. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului. Cu privire la excepția rațională personae 16. Curtea arată, în primul rând, că instana administrativă nu a sesizat marea instană administrativă în nume propriu, ci în numele ziarului pe care îl reprezintă, ceea ce Consiliul de Stat a recunoscut în hotărârea sa. Curtea observă că acest jurnal aparține recurentei și, prin urmare, aceasta din urmă are capacitatea de a acționa în numele ziarului și de a apăra interesele acestuia, din momentul în care, prin intermediul acestuia, își apără în același timp propriile interese. 17. În consecință, recurenta își poate revendica dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și încălca drepturile și că prezenta cerere este compatibilă cu rația personae. cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția de la guvern. Cu privire la excepția de inaplicabilitate a art. 6 alin. (1) pct. Hotărârea din 25 octombrie 1989, seria A nr 163, p. 20, § 72), pe care o putem pretinde, cel puțin în mod pârât, recunoscută în dreptul intern. (a se vedea, de exemplu, Balmer-Schafroth c. Elveția) Hotărârea din 26 august 1997, Rec., 1997-IV, p. 1357, § 32). 19. În primul rând, Curtea constată că existența unei În fața Consiliului de Stat se referă la legalitatea unui act administrativ care stabilește condițiile pentru a califica un jurnal de afaceri al societăților comerciale. Or, caracterul economic al unui ziar este o condiție impusă de legislația internă pentru a-i acorda acestuia dreptul de a publica bilanțuri ale societăților comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată. Cu alte cuvinte, din cauza lipsei jurnalului interesat de îndeplinirea acestei condiții, nu ar fi permis să publice bilanțurile menționate anterior și, prin urmare, să aibă o sursă suplimentară de venituri. Prin urmare, anularea de către Consiliul de pe teritoriul actului atacat a permis recurentei să mențină calitatea În conformitate cu regimul anterior. 21. Curtea deduce din cele de mai sus că acțiunea în anulare în fața Consiliului de Stat a avut un obiect ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... un caracter civil și art. 6 alineatul (1) se aplică sub această componentă. Prin urmare, excepția impusă de guvern în ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) nu poate fi reținută. 22. Curtea constată, de asemenea, că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenie. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de neatins. Pe fond 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Dactylidi c. Grecia 52903/99, §§ 38-41, 27 martie 2003). 25. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului privind încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind încălcarea articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție. În special, aceasta se plânge că Curtea ia notă de faptul că, în speță, actul contestat în fața Consiliului de Stat era un decret ministerial de stabilire a condițiilor pentru calificarea naturii economice a ziarului, calificare impusă pentru acordarea dreptului la publicarea unor bilanțuri ale societăților comerciale pe acțiuni și cu răspundere limitată. Consiliul din statul membru a atacat actul atacat pe motiv că unele dintre condițiile prevăzute se aflau în afara domeniului de aplicare a autorizației legislative. Prin urmare, recurenta a avut câștig de cauză și jurnalul său Geniki Dimoprasion a considerat că se poate menține dreptul de a publica bilanțuri ale societăților comerciale pe acțiuni sau de răspundere limitată. 28. 3068/2002 al Consiliului de Stat care se plângea de reclamantă, nu poate fi interpretat ca interzicând administrației să reglementeze această problemă pentru viitor. În această privință, ea observă că noua condiție de care se plângea reclamanta nu cădea sub impulsul autorității de lucru judecat din hotărârea în cauză. În speță, recurenta se limitează la a contesta adoptarea unei noi hotărâri, fără a demonstra în ce măsură noua condiție la care se aplica în mod direct. În plus, dacă ar fi cazul, aceasta ar trebui să sesizeze Consiliul cu privire la o acțiune în anulare împotriva noului decret administrativ 29. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenția. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII LEGUATE 30. Recurenta se plânge din unghiurile articolelor 13, 14, 17 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1 privind încălcarea dreptului său la respectarea proprietăilor sale, fără a se preciza altfel. 31. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască declarația în scris, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 32. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. IV. PRIVIND LEGAREA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIA 33. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă că Ö implementeze pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 535 464 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit din cauza faptului că nu ar fi putut publica în jurnal Geniki Dimoprasion mai multe bilanțuri ale societăților. 35. Guvernul consideră că această sumă exorbitantă este, printre altele, o afirmație conform căreia nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusul prejudiciu material și încălcarea constatată și consideră că constatarea încălcării ar constitui, în sine, o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral. 36. În ceea ce privește cererea recurentei în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea consideră că nimic nu justifică faptul că îi acordă o despăgubire din partea acestui șef. 37. Curtea consideră, pe de altă parte, că recurenta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcării în detrimentul său a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta îi alocă 5 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 38. Recurenta nu prezintă nicio cerere în acest sens. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 4 mai 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

EKDOSEIS N. PAPANIKOLAOU A.E. c. GRÈCE

(

Requête n

o

13332/03)

ARRÊT

STRASBOURG

4 mai 2006

DÉFINITIF

04/08/2006

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ekdoseis N. Papanikolaou A.E. c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

L.

Loucaides

,

président

,

C.L.

Rozakis

,

A.

Kovler

,

M

me

E.

Steiner

,

MM.

K.

Hajiyev

,

D.

Spielmann,

S.E.

Jebens,

juges

,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 avril 2006,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

13332/03) dirigée contre la République hellénique par une société ayant son siège dans cet Etat, la société Ekdoseis N. Papanikolaou A.E. («

la requérante

»), qui a saisi la Cour le 11 avril 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

La requérante est représentée par M

e

P. Miliarakis, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par les délégués de son agent, M. S.

Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat, et M

me

Z.

Hatzipavlou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

3.

Le 27 octobre 2004, la Cour a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

4.

La requérante est l’éditrice du journal «

Geniki Dimoprasion

», lequel publiait, entre autres, des bilans de sociétés anonymes ou à responsabilité limitée. Le 23 avril 1997, fut publié un arrêté ministériel, émis sur autorisation législative, fixant les conditions pour qualifier un journal «

d’économique

». Cette qualification est exigée par la législation interne pour accorder à un journal le droit de publier des bilans de sociétés anonymes ou à responsabilité limitée. Le 30 juin 1997, l’éditeur du journal «

Geniki Dimoprasion

», qui ne remplissait plus les conditions prévues par l’arrêté en question pour être qualifié «

d’économique

», saisit le Conseil d’Etat, au nom du journal, d’un recours en annulation dudit arrêté.

5.

Le 23 octobre 2002, le Conseil d’Etat fit partiellement droit au recours en annulation. Il admit que l’intéressé avait un intérêt légitime de saisir la haute juridiction administrative au nom du journal «

Geniki Dimoprasion

». D’autre part, il jugea hors du champ de l’autorisation législative certaines conditions fixées par l’arrêté ministériel attaqué, tels que le mode d’impression du journal, le nombre de pages, le nombre de ses employés et le Fonds de sécurité sociale auquel ils étaient inscrits ainsi que l’origine de ses recettes (arrêt n

o

3068/2002). L’arrêt fut mis au net et certifié conforme le 22

novembre 2002.

6.

Entre-temps, le 21 novembre 2002, un nouvel arrêté ministériel ajouta une nouvelle condition pour qualifier un journal «

d’économique

», celle du nombre d’abonnés.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE

7.

La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

8.

La Cour note que la période à considérer a débuté le 30 juin 1997 avec la saisine du Conseil d’Etat et s’est terminée le 23 octobre 2002 avec l’arrêt n

o

3068/2002 de la même juridiction. Elle a donc duré cinq ans et plus de trois mois pour un degré de juridiction.

A.

Sur la recevabilité

1.

Le Gouvernement

9.

En premier lieu, le Gouvernement affirme que la requête est tardive. Il note que l’arrêt n

o

3068/2002 du Conseil d’Etat a été mis au net et certifié conforme le 22 novembre 2002, donc plus de six mois avant l’introduction de la présente requête, que le Gouvernement situe au 25 juillet 2003, date à laquelle la Cour a reçu le formulaire de la requête.

10.

En deuxième lieu, le Gouvernement plaide l’irrecevabilité de la requête pour incompatibilité

ratione personae

avec les dispositions de la Convention. En effet, il soutient que l’éditeur du journal «

Geniki Dimoprasion

» était partie à la procédure devant le Conseil d’Etat et non la requérante. Pourtant, la requête devant la Cour a été introduite par la société «

Ekdoseis Papanikolaou A.E.

», propriétaire du journal précité. Par conséquent, le Gouvernement argue que la requérante n’avait pas la capacité de saisir la Cour, puisque elle n’avait jamais été partie à la procédure interne devant le Conseil d’Etat.

11.

En troisième lieu, le Gouvernement affirme que l’article 6 ne s’applique pas en l’espèce. Il avance que la procédure devant le Conseil d’Etat ne portait pas sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante ou, du moins, que l’issue de la procédure engagée devant le Conseil d’Etat n’était pas déterminante pour le droit en question. En particulier, le Gouvernement allègue que le présent litige, portant sur la légalité d’un acte administratif réglementaire, ne concerne pas directement un droit civil de la requérante, car la possibilité de publier des bilans de sociétés anonymes ou à responsabilité limitée dans un journal qualifié d’

«

économique

» est prévue afin de protéger les intérêts économiques des actionnaires des sociétés anonymes et non des propriétaires des journaux concernés. Au demeurant, le Gouvernement soutient que, même au cas où l’acte administratif en cause touchait à certains droits patrimoniaux de la requérante, les répercussions en seraient lointaines ; la requérante ne s’est pas vu attribuer le droit de publier de bilans des sociétés anonymes à l’issue de la procédure devant la haute juridiction administrative, mais elle a uniquement obtenu l’annulation d’un arrêté ministériel fixant les conditions pour qualifier un journal «

d’économique

».

2.

La requérante

12.

S’agissant de l’exception de tardiveté, la requérante rétorque qu’il est incontestable que la requête a été introduite dans le délai de six mois prescrit par l’article 35 § 1 de la Convention.

13.

S’agissant de l’exception

ratione personae,

la requérante soutient que l’issue de la procédure engagée devant le Conseil d’Etat était directement déterminante pour ses droits économiques et son statut financier.

14.

Enfin, s’agissant de l’applicabilité de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante avance que l’objet de la procédure devant le Conseil d’Etat était le statut «

économique

» ou non de «

Geniki Dimoprasion

», journal dont elle est la propriétaire. La requérante soutient qu’il va donc de soi qu’elle est en droit de défendre devant la Cour les intérêts d’un journal qui lui appartient.

3.

La position de la Cour

a.

Sur l’exception de tardiveté

15.

La Cour note que la requête a été introduite le 11 avril 2003, date à laquelle la requérante a envoyé à la Cour la première lettre dans laquelle elle exposait suffisamment l’objet de la requête (voir,

Kavakçi c.

Turquie

(déc.), n

o

71907/01, 30 juin 2005). Il s’ensuit que la requête n’est pas tardive. Partant, il convient de rejeter l’exception du Gouvernement.

b.

Sur l’exception ratione personae

16.

La Cour relève, tout d’abord, que l’éditeur du journal «

Geniki Dimoprasion

» était partie à la procédure interne et non la requérante. Or, il est à noter que celui-ci, n’a pas saisi la haute juridiction administrative en son nom propre mais au nom du journal qu’il représentait, ce que le Conseil d’Etat a reconnu dans son arrêt. La Cour observe que ledit journal appartient à la requérante et, par conséquent, cette dernière a la capacité d’agir au nom du journal et de défendre les intérêts de celui-ci, du moment où, par ce biais, elle défend en même temps ses propres intérêts.

17.

Il s’ensuit que la requérante peut se prétendre «

victime

» des violations alléguées et que la présente requête est compatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention au sens de son article 35

§

c.

Sur l’exception d’inapplicabilité de l’article 6 § 1

18.

La Cour rappelle que, pour que l’article 6 § 1 trouve à s’appliquer sous sa rubrique «

civile

», il faut qu’il y ait «

contestation

» sur un «

droit

» «

de caractère privé

» (voir, par exemple,

Allan Jacobsson c. Suède

arrêt du 25 octobre 1989, série A n

o

163, p. 20, § 72) que l’on peut prétendre, au moins de manière défendable, reconnu en droit interne. Il doit s’agir d’une «

contestation

» réelle et sérieuse ; elle peut concerner aussi bien l’existence même d’un droit que son étendue ou ses modalités d’exercice. L’issue de la procédure doit être directement déterminante pour le droit de caractère civil en question, un lien ténu où des répercussions lointaines ne suffisant pas à faire entrer en jeu l’article 6 § 1 (voir, par exemple,

Balmer-Schafroth c.

Suisse,

arrêt du 26 août 1997,

Recueil des arrêts et décisions

1997-IV, p.

1357, § 32).

19.

Tout d’abord, la Cour constate que l’existence d’une «

contestation

» n’est pas controversée en l’espèce. Elle entend en conséquence se borner à examiner si cette «

contestation

» portait sur «

un droit de caractère civil

».

20.

En l’occurrence, la «

contestation

» devant le Conseil d’Etat portait sur la légalité d’un acte administratif qui fixait les conditions pour qualifier un journal «

d’économique

». Or, le caractère «

économique

» d’un journal est une condition exigée par la législation interne pour accorder à celui-ci le droit de publier des bilans de sociétés anonymes ou à responsabilité limitée. En d’autres termes, faute pour le journal intéressé de remplir cette condition, il ne serait pas autorisé à publier les bilans précités et, par conséquent, d’avoir une source supplémentaire de revenus. Partant, l’annulation par le Conseil d’Etat de l’acte attaqué a permis à la requérante de maintenir la qualité «

d’économique

» de son journal, statut dont elle bénéficiait selon le régime précédent.

21.

La Cour déduit de ce qui précède que le recours en annulation devant le Conseil d’Etat avait un objet «

patrimonial

» et se fondait sur l’atteinte alléguée à des droits eux aussi patrimoniaux (voir

Editions Périscope c.

France

, arrêt du 26 mars 1992, série A n

o

234

‑

B, p. 66, § 40). Le droit en question revêtait donc «

un caractère civil

» et l’article 6 § 1 trouve à s’appliquer sous ce volet. En conséquence, l’exception soulevée par le Gouvernement quant à l’inapplicabilité de l’article 6 § 1 ne saurait être retenue.

22.

La Cour constate par ailleurs que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité.

B.

Sur le fond

23.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement de la requérante et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH

2000-VII).

24.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir

Dactylidi c. Grèce

,

n

o

52903/99, §§

38-41, 27 mars 2003).

25.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE L’ÉQUITÉ DE LA PROCÉDURE

26.

La requérante se plaint en outre d’une violation de son droit à un procès équitable, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention. En particulier, elle se plaint que l’arrêté du 21 novembre 2002 constitue un refus de l’administration de se conformer à l’arrêt n

o

3068/2002 du Conseil d’Etat.

Sur la recevabilité

27.

La Cour note qu’en l’espèce, l’acte contesté devant le Conseil d’Etat était un arrêté ministériel fixant les conditions pour qualifier la nature économique du journal, qualification exigée pour accorder audit journal le droit de publier des bilans de sociétés anonymes et à responsabilité limitée. Le Conseil d’Etat annula l’acte attaqué au motif que certaines des conditions prescrites se trouvaient hors du champ de l’autorisation législative. La requérante a donc eu gain de cause et son journal «

Geniki Dimoprasion

», s’est vu maintenir le droit de publier des bilans de sociétés anonymes ou de responsabilité limité.

28.

D’emblée, la Cour estime que l’arrêt n

o

3068/2002 du Conseil d’Etat annulant l’arrêté ministériel ne saurait être interprété comme interdisant à l’administration de réglementer cette question pour l’avenir. A cet égard, elle note que la nouvelle condition dont se plaint la requérante, ne tombait pas sous le coup de l’autorité de la chose jugée de l’arrêt en question. En l’espèce, la requérante se limite à contester l’adoption d’un nouvel arrêté sans démontrer en quoi la nouvelle condition l’affectait directement. Au demeurant, si tel était le cas, il lui revenait de saisir le Conseil d’Etat d’un recours en annulation contre le nouvel arrêté administratif.

29.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

III.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLEGUÉES

30.

La requérante se plaint sous l’angle des articles 13, 14, 17 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1, d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, sans autre précision.

31.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître l’allégation formulée, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

32.

Partant, cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

33.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

34.

La requérante réclame 14

535 464 euros (EUR) au titre du préjudice matériel qu’elle aurait subi en raison de l’impossibilité de faire publier dans le journal «

Geniki Dimoprasion

» des bilans de sociétés.

35.

Le Gouvernement juge cette somme exorbitante. Il affirme notamment qu’il n’existe aucun lien de causalité entre le préjudice matériel allégué et la violation constatée. Il considère en outre que le constat de violation constituerait en soi une réparation suffisante au titre du préjudice moral.

36.

En ce qui concerne la demande de la requérante au titre du préjudice matériel, la Cour estime que rien ne justifie qu’elle lui accorde une indemnité de ce chef.

37.

La Cour estime en revanche que la requérante a subi un préjudice moral du fait de la violation à son détriment de l’article 6 § 1 de la Convention. Statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, elle lui alloue 5

000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

38.

La requérante ne présente aucune demande à ce titre. La Cour estime donc qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer une somme au titre des frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

39.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44 § 2 de la Convention, 5

000 EUR (cinq mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 mai 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Greffier

Président