AFFAIRE ANDONIADIS c. GRECE

Prima SECȚIUNE ANDONIADIS c. GRECIA Cerere nr. 10803/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 iulie 2006 DEFINITIVF 06/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Andoniadis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, E. Steiner, dnii K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecătorii mei, și ale dlui S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 iunie 2006, rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 10803/04) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Thomas Andoniadis ( E. Ioannidou și P. Bitsaxis, avocați cu gratii din Salonic și, respectiv, dai. Guvernul grec (adică, mai mult decât atât) este reprezentat de delegații agentului său, dl V. Kyriazopoulos, care se ocupă de Consiliul Juridic al statului și dl Patsopoulou, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 21 martie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. DE FAPT, reclamantul, dl Thomas Andoniadis, este un resortisant grec, născut în 1970 și rezident în Griesheim-Darmstadt (Germania). În 1990, a fost condamnat la patru ani de reținere pentru refuzul de a-și îndeplini serviciul militar, iar între septembrie 1991 și iulie 1994, el și-a ispășit pedeapsa în închisoarea Kassandra din Chalikidiki, unde deținuții își îndeplinesc sarcinile agricole pentru a-și reduce pedeapsa. La 21 februarie 1992, reclamantul a fost victima unui accident de muncă. La 27 octombrie 1995, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o acțiune de despăgubire pentru prejudiciul suferit în timpul detenției sale. La 17 martie 1997 a avut loc la 17 martie 1997. La 21 octombrie 1997, tribunalul administrativ din Salonic (Decizia nr. 12325/1997). octombrie 1998. La 12 februarie 1999, Tribunalul a declarat incompetent să examineze cauza și a trimis-o înapoi la sediul său provizoriu (μεταβατική έδρα) al Tribunalului Administrativ Polygyros (Chalkikiki) (Decizia nr. 362/1999). La data de 8 mai 2000. La 30 martie 2001, Tribunalul Administrativ din Salonic, care se afla la Poligyros, a primit cererea reclamantului și i-a alocat o sumă de 40 000 000 de drahme (aproximativ 117 388,11 EUR) pentru prejudiciul moral suferit (Decizia nr. 1125/2001). La 14 ianuarie 2002, statul interjeta apel. Ca urmare a cererii reclamantului de a accelera procedura, a fost stabilită la 4 noiembrie 2003. La această dată, a fost suspendată încuviințarea din cauza grevei avocaților baroului din Tesalonic. O nouă dată de încuviințare a fost stabilită la 1 aprilie 2004. La 28 aprilie 2005, Curtea Administrativă de Apel din Salonic a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. (162/2005). Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. În plus, susține că reclamantul nu a fost diligent și nu a încercat să accelereze procedura în fața instanțelor interne. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 octombrie 1995 cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Etta și sa încheiat la 28 aprilie 2005, cu hotărârea nr. 1262/2005 a Tribunalului Administrativ din Salonic și, prin urmare, a durat nouă ani și mai mult de șase luni pentru două instane. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 14. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Patsouraki și alții c. Grecia, n 18582/03, 30 iunie 2005 16. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 821,99 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit ca urmare a deprecierii fondului de pensii care i-a fost alocat; de asemenea, solicită 10 000 EUR pentru daune morale 19. Guvernul contestă aceste pretenii, susținând în special că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere.În schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit o eroare morală certă. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta îi acordă 8 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 21. De asemenea, reclamantul solicită 4 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții fără a prezenta dovezi. 22. Guvernul afirmă că pretențiile reclamantului sunt vagi și nejustificate 23. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate și a Curții. Prin urmare, este oportun să se respingă pretențiile sale cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 6 iulie 2006 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Loukis Loucaide Modululr Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

ANDONIADIS c. GRÈCE

(

Requête n

o

10803/04)

ARRÊT

STRASBOURG

6 juillet 2006

DÉFINITIF

06/10/2006

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Andoniadis c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

L. Loucaides,

président,

C.L. Rozakis,

M

mes

N. Vajić,

E. Steiner,

MM.

K. Hajiyev,

D. Spielmann,

S.E. Jebens,

juges,

et de M. S.

Quesada,

greffier adjoint de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 juin 2006,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

10803/04) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M.

Thomas Andoniadis («

le requérant

»), a saisi la Cour le 17 mars 2004 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M

es

E. Ioannidou et P. Bitsaxis, avocats aux barreaux de Thessalonique et d’Athènes respectivement. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par les délégués de son agent, M. V.

Kyriazopoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat et M

me

O.

Patsopoulou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

3.

Le 21 mars 2005, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

4.

Le requérant, M. Thomas Andoniadis, est un ressortissant grec, né en 1970 et résidant à Griesheim-Darmstadt (Allemagne).

5.

Le requérant est un objecteur de conscience. En 1990, il fut condamné à quatre ans de réclusion pour refus d’accomplir son service militaire. Entre septembre 1991 et juillet 1994, il purgea sa peine dans la prison de Kassandra à Chalikidiki, où les détenus assument des tâches agricoles afin de faire réduire leur peine. Le 21 février 1992, le requérant fut victime d’un accident de travail.

6.

Le 27 octobre 1995, le requérant saisit le tribunal administratif d’Athènes d’une action tendant à son indemnisation pour le dommage subi pendant sa détention. L’audience eut lieu, le 17 mars 1997. Le 21 octobre 1997, le tribunal administratif d’Athènes, par une décision avant dire droit, jugea qu’il était incompétent pour examiner l’affaire et la renvoya devant le tribunal administratif de Thessalonique (décision n

o

12325/1997).

7.

L’audience devant le tribunal administratif de Thessalonique eut lieu le 27

octobre 1998. Le 12 février 1999, ledit tribunal se déclara incompétent pour examiner l’affaire et la renvoya à son siège provisoire (μεταβατική έδρα) du tribunal administratif de Polygyros (Chalkidiki) (décision n

o

362/1999). L’audience eut lieu le 8 mai 2000. Le 30 mars 2001, le tribunal administratif de Thessalonique, siégeant à Polygyros, fit droit à la demande du requérant et lui alloua une somme de 40

000

000 drachmes (environ 117

388,11 euros) au titre du dommage moral subi (décision n

o

1125/2001).

8.

Le 14 janvier 2002, l’Etat interjeta appel. Suite à la demande du requérant d’accélérer la procédure, l’audience fut fixée au 4 novembre 2003. A cette date, l’audience fut ajournée en raison de la grève des avocats du barreau de Thessalonique. Une nouvelle date d’audience fut fixée au 1

er

avril 2004.

9.

Le 28 avril 2005, la cour administrative d’appel de Thessalonique confirma la décision attaquée (arrêt n

o

1162/2005).

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

10.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

11.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. Il affirme que les juridictions internes ont statué dans des délais raisonnables. De surcroît, il argue que le requérant n’a pas fait preuve de diligence et n’a pas cherché à accélérer la procédure devant les juridictions internes.

12.

La période à considérer a débuté le 27 octobre 1995 avec la saisine du tribunal administratif d’Athènes et s’est terminée le 28 avril 2005, avec l’arrêt n

o

1162/2005 de la cour administrative d’appel de Thessalonique. Elle a donc duré neuf ans et plus de six mois pour deux instances.

A.

Sur la recevabilité

13.

La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention Elle relève en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.

B.

Sur le fond

14.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

15.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi d’autres,

Patsouraki et autres c. Grèce

, n

o

18582/03, 30 juin 2005).

16.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

17.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

18.

Le requérant réclame 20

821,99 euros (EUR) au titre du préjudice matériel qu’il aurait subi en raison de la dépréciation de l’indemnité qui lui a été allouée. Il réclame en outre 10

000

EUR au titre du dommage moral.

19.

Le Gouvernement conteste ces prétentions. Il affirme notamment qu’il n’existe aucun lien de causalité entre les préjudices allégués et la violation constatée. Pour le Gouvernement, la somme allouée ne saurait pas dépasser les sommes adjugées par la Cour dans des cas similaires.

20.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, la Cour estime que le requérant a subi un tort moral certain. Statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, elle lui accorde 8

000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

21.

Le requérant demande également 4 000 EUR pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour sans produire de justificatifs.

22.

Le Gouvernement affirme que les prétentions du requérant sont vagues et non justifiées.

23.

La Cour rappelle que l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c. Grèce

[GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). S’agissant des frais et dépens encourus en Grèce, la Cour a déjà jugé que la longueur d’une procédure pouvait entraîner une augmentation des frais et dépens du requérant devant les juridictions internes et qu’il convient donc d’en tenir compte (voir, entre autres,

Capuano c. Italie

, arrêt du 25

juin 1987, série A n

o

119-A, p. 15, §

37). Toutefois, dans le cas d’espèce, la Cour note que le requérant ne produit aucune facture en ce qui concerne les frais engagés devant les juridictions saisies et la Cour. Il échet donc de rejeter ses prétentions au titre des frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

24.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, 8 000 EUR (huit mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 6 juillet 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Santiago

Quesada

Loukis

Loucaides

Greffier adjoint

Président