ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2900/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 8 iulie 2004, Asociația

N.A.P.A.S.S. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând ca pe calea contenciosului

administrativ să se dispună:

- obligarea pârâtului de a-i

recunoaște și repara dreptul la sănătate, consacrat de Constituție, dar

nesocotit ca urmare a concesionării în interes privat a unei unități sanitare de

interes public;

- obligarea aceluiași pârât

la plata unor despăgubiri bănești în valoare de 3.000.000 Euro, pentru daunele

materiale produse prin nefurnizarea de servicii medicale în sistemul

asigurărilor sociale de sănătate, în perioada scursă de la data concesionării

și până la redobândirea de către unitatea sanitară, a caracterului de utilitate

publică;

- obligarea pârâtului la plata

unor despăgubiri pentru daune morale suferite, în cuantum de 100.000 Euro.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că măsura luată prin H.G. nr. 249/2004, pentru aprobarea concesionării

unor imobile din incinta Spitalului Clinic de Obstretrică și Ginecologie Polizu,

în vederea înființării unei unități sanitare în sistem privat, nesocotește

dispozițiile art. 33 din Constituție, care garantează dreptul cetățenilor la ocrotirea

sănătății și obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății

publice.

Prin sentința civilă nr. 2032

din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a anulat, ca netimbrate, capetele de cerere privind plata despăgubirilor

pentru daunele materiale și morale pretinse.

De asemenea, a respins ca neîntemeiate

excepțiile invocate în cauză, referitor la lipsa capacității procesuale active

a reclamantei și a interesului său în promovarea acțiunii.

În fine, acțiunea a fost

respinsă în fond, ca neîntemeiată, apreciindu-se că la adoptarea H.G. nr. 249/2004

s-au respectat prevederile legale care reglementează concesionarea bunurilor

proprietate publică și că oricum, reclamanta nu a indicat în concret,

drepturile sale vătămate prin emiterea actului administrativ menționat mai sus.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta Asociația N.A.P.A.S.S.

Recurenta a susținut că în

mod greșit curtea de apel a respins acțiunea, făcând referire la dispozițiile

Legii nr. 213/1998, care nu reglementează activitatea de concesionare a bunurilor

aparținând domeniului public, ci regimul juridic al dreptului de proprietate

publică.

Că, în realitate, măsura concesionării

unei părți a Spitalului Clinic de Obstretrică și Ginecologie Polizu, luată prin

hotărârea guvernamentală, în vederea organizării unei unități sanitare în

sistem privat, contravine interesului public național.

S-a mai susținut că din

moment ce în domeniul serviciilor sanitare nu există autorități de reglementare

a prețurilor sau tarifelor practicate de concesionari, ale căror avize sunt obligatorii,

imobilul în discuție nu putea face obiectul concesiunii, chiar dacă s-au

îndeplinit cerințele de formă prevăzute în acest scop.

Recursul este nefondat.

Din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului rezultă că prin acțiunea introdusă, reclamanta nu a cerut anularea

H.G. nr. 249/2004, ci constatarea existenței și repararea unui drept consacrat

de Constituție, anume a celui la sănătate.

Prima instanță a reținut în

mod corect, atât obiectul acțiunii, cât mai ales faptul că autoritatea publică

emitentă a respectat prevederile legale aplicabile în materia concesionării,

inclusiv cele care stabilesc competența sa și formele procedurale cu prilejul

adoptării hotărârii guvernamentale.

Indicarea eronată a Legii nr.

213/1998, în loc de Legea nr. 219/1998, care reglementează regimul concesiunilor,

nu justifică o altă concluzie și nici reformarea soluției în sensul cerut.

Pe de altă parte, unitatea sanitară

în discuție aparține domeniului public al statului, care prin intermediul

organelor sale abilitate îl administrează și îl poate concesiona, inclusiv

pentru înființarea unei unități sanitare în sistem privat.

Este, deci, vorba, de crearea

unui nou serviciu public prin care se tinde, în deplină concordanță cu

interesul general, la o mai bună gestionare a clădirilor unităților sanitare

existente și la o creștere a calității actului medical.

În lipsa oricăror dovezi din

care să rezulte că H.G. nr. 249/2004 ar aduce atingere unor drepturi legitime ale

asociației reclamante, ori a membrilor în numele căreia aceasta pretinde că a acționat,

soluția de respingere a acțiunii se vădește legală și temeinică, urmând a fi

menținută prin respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 1

și 15 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația N.A.P.A.S.S. împotriva sentinței civile nr. 2032 din 11

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.