ÎCCJ, Decizia nr. 107/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 830 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.N., în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, privind anularea Ordinelor nr. 110/2000, nr. 265/2001 și nr. 274/2001, emise de intimată, reținându-se legalitatea acestora. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3863 din 18 iunie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva deciziei pronunțate în soluționarea recursului, reclamanta a formulat contestație în anulare, întemeiată pe art. 318 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 8997 din 14 decembrie 2004, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins contestația în anulare, reținând că au fost examinate toate motivele de recurs invocate de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta R.N. a declarat un nou recurs. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de reclamanta R.N. împotriva unei decizii pronunțate în recurs, de către aceeași secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată, așadar, că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, ci în calea extraordinară a contestației în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri irevocabile pronunțate în recurs de aceeași instanță. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”. Cum hotărârea dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință, nesusceptibilă de a fi atacată, potrivit art. 299 din același cod, cu un nou recurs, nici hotărârea dată în contestație nu este supusă acestei căi de atac.

Pe de altă parte, soluționarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenței atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, hotărârea atacată nu face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc. civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 din același cod, care pot fi reformate prin exercitarea căii de atac a recursului. Or, recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.N. împotriva deciziei nr. 8997 din 14 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7700/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.