ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5934/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Alexandria, prin sentința penală nr. 836 din 13 decembrie 2003 a condamnat (printre alții) pe inculpatul D.C. la 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) în condițiile art. 65 C. pen., ca pedeapsă complimentară pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii. S-a reținut că, în vara anului 2002, prin intermediul altei persoane (condamnată în cauză), a recrutat în vederea practicării prostituției pe partea vătămată B.A., traficând-o în acest sens.

Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr. 14/ A din 27 ianuarie 2004, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat. Procurorul general a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, pe care le-a criticat pentru nelegala aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea acestei pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dar și în acest caz condiția arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită. Rezultă așadar că atunci când legea prevede pedeapsa complementară, aplicarea acesteia este obligatorie, cu condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie de cel puțin 2 ani închisoare. În cazul infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., legiuitorul a prevăzut și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi însă în cauză instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În aceste condiții, aplicând o pedeapsă sub 2 ani închisoare, instanța nu mai avea posibilitatea să aplice și o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi. Condamnându-l pe inculpat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, care nu a putut fi îndreptată nici de instanța de apel sesizată doar cu judecarea apelului inculpatului care ulterior l-a retras. Așa fiind, hotărârile pronunțate sunt nelegale sub aspectul invocat, astfel că Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile în limitele arătate și va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., aplicată inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 836 din 13 decembrie 2003 a Judecătoriei Alexandria și deciziei penale nr. 14 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Teleorman, privind pe inculpatul D.C. Casează hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea pedepsei complimentare prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., pe o perioadă de 3 ani, dispoziție pe care o înlătură. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.