ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin sentința penală nr. 33 din 22

martie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 84 pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, a fost condamnat inculpatul C.M.C., la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

În baza art. 84 pct. 3 din Legea nr.

59/1934 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea, de 6

luni închisoare (în cazul SC R.S.M. SRL).

În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr.

59/1934 a mai condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 84 pct. 3 din Legea nr.

59/1934 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare (în cazul SC T.A. SRL).

În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5)

C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (în

cazul SC B. SRL Constanța).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul C.M.C. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) în condițiile

art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale, a închisorii.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 14 raportat art. 346 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul C.M.C. la plata sumei de 489.167,35 lei

reprezentând prejudiciul nerecuperat, către partea civilă SC B. SRL Constanța.

A fost respinsă ca inadmisibilă

acțiunea civilă exercitată de SC R.S.M. SRL și SC T.A. SRL.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 15.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pe baza materialului probator

administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.M.C. a înființat în 26

septembrie 2006 SC P. SRL București înregistrată la Oficiul Registrului

Comerțului București, în care era administrator și asociat majoritar (95%).

Societatea avea un obiect de activitate variat: comerțul cu ridicata al

materialului lemnos, materiale de construcție, echipamente sanitare, ș.a.

S-a reținut faptul că inculpatul avea

domiciliul în județul Argeș, iar societatea a înființat-o în București la o

adresă unde nu a fost găsit niciodată.

Nici la adresa de domiciliu din

județul Argeș nu a fost găsit, deși a fost citat inclusiv cu mandat de aducere,

atât la urmărirea penală cât și în faza judecății.

În numele SC P. SRL București

inculpatul C.M.C. a intrat în relații comerciale cu trei societăți (două din

județul Teleorman și una din județul Constanța, care avea activitate în județul

Teleorman), respectiv:

- SC R.S.M. SRL Alexandria;

-SC T.C.A. SRL Alexandria;

-SC B. SRL Constanța.

În urma afacerilor derulate toate cele

trei societăți au fost prejudiciate prin activitatea sa infracțională, modul de

operare al acestuia fiind diferit.

C.M.C. în calitatea sa de administrator al SC P. SRL București, a intrat în

relații comerciale cu SC R.S.M. SRL Alexandria reprezentată de administrator

V.C. (fără a indica un contract în formă scrisă).

De la această societate inculpatul a

achiziționat materiale de construcție și a lăsat drept garanție file CEC

semnate și ștampilate fără a fi completate la celelalte rubrici, plata

(parțială) fiind făcută prin ordin de plată așa cum au convenit părțile.

Valoarea mărfurilor a fost de

92.852,45 lei, din care s-a plătit suma de 30.000 lei cu ordin de plată la 24

martie 2008.

Având fila CEC, lăsată de inculpat,

reprezentanții SC R.S.M. SRL au completat-o și au introdus-o la plată, aceasta

fiind refuzată pentru „lipsă de mandat a semnatarului", întrucât

inculpatul se retrăsese din societate în favoarea lui C.M. și își retrăsese și

dreptul de semnătură în favoarea martorei C.T.

paralel cu afacerile derulate cu SC R.S.M. SRL) inculpatul C.M.C. a intrat în

relații comerciale și cu SC T.A. SRL reprezentată de V.V.

Între cele două societăți s-a încheiat

contractul din 20 decembrie 2007, inculpatul lăsând drept garanție fila CEC

ștampilată și semnată, necompletată la celelalte rubrici.

Părțile au convenit totodată în acest

context ca plata să se facă cu ordin de plată în 30 zile de la ridicarea

mărfii.

În contul aceleiași file CEC lăsate

drept garanție, inculpatul a mai luat în două rânduri materiale de construcții

(fier beton) achitând parțial contravaloarea acestora prin ordin de plată.

În vederea stingerii datoriei, după ce

a comis fapta în paguba SC B. SRL Constanța de unde a cumpărat erbicide în

valoare de 810.390 lei (11 martie 2008), inculpatul i-a propus în compensare

reprezentantului SC T.A. SRL, astfel de produse.

Având fila CEC lăsată de inculpat,

reprezentantul SC T.A. SRL a introdus-o la plată, fiind refuzată ca și cea

introdusă de SC R.S.M. SRL, pentru același motiv și în același context („lipsă

mandat a semnatarului").

Prin urmare, SC T.A. SRL a rămas în

pagubă cu suma de 47.524,55 lei.

Instanța de fond a apreciat că faptele

inculpatului comise în dauna SC T.A. SRL și SC R.S.M. SRL întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

respectiv - emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, precum

și ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934,

respectiv - emiterea unui CEC căruia îi lipsește unul din elementele esențiale,

aflate în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.).

Prin emiterea filelor cec în discuție,

acțiunea sa întrunește în același timp elementele constitutive a două

infracțiuni la legea cec-ului (art. 84 pct. 2 și art. 84 pct. 3), cu privire la

fiecare dintre cele două societăți, nu și pe cele ale infracțiunii de

înșelăciune în convenții.

inculpatul, care era presat de cele două societăți să plătească o datorie de

110.377 lei, cât și de o societate din Curtea de Argeș (SC I.V. SRL Curtea de

Argeș), unde avea o datorie de 118.818,86 lei, creată în același mod fraudulos,

a intrat în relație cu SC B. SRL Constanța, specializată în comercializarea

substanțelor chimice (erbicide, insecticide, fungicide), cu activitate și în

județul Teleorman, reprezentată de martorul P.V. (director de vânzări).

Anterior încheierii contractului cu

această societate (au existat mai multe runde de negocieri) inculpatul C.M.C.,

după ce-l cunoscuse în cursul anului 2007 pe C.M., i-a solicitat acestuia, pe

motiv că el va pleca în străinătate o lungă perioadă de timp, să devină el

administratorul societății, iar semnătura sa din bancă să fie înlocuită cu cea

a martorei C.T. (soția învinuitului).

În acest fel, la 6 martie 2008,

calitatea inculpatului de administrator cu drept de semnătură în bancă pentru

SC P. SRL București a încetat.

Cu toate acestea, el încheia la 11

martie  2008 contractul de vânzare - cumpărare din 11 martie 2008 cu SC B. SRL

Constanța, pe care-l semnează ca reprezentant al SC P. SRL București.

În vederea plății mărfii, conform

prevederilor din contract (art. 3 pct. 3., 4. „Biletul la ordin sau fila CEC se

consideră instrument de plată la data scadentă și nu garanție de plată")

inculpatul a emis 3 file CEC și 3 bilete la ordin pentru plata celor 3 rate

stabilite de comun acord (prima rată 30 aprilie 2008; a II-a rată 30 iulie

2008, și a III-a rată 30 octombrie 2008), pe care le-a semnat și ștampilat.

Acestea urmau să fie introduse la

plată conform celor convenite și înscrise în anexa 1 la contract.

În acest mod, inculpatul a cumpărat un

număr de opt produse chimice (vezi anexa 1 partea I) în valoare de 810.390 lei.

Marfa a fost transportată și

depozitată la domiciliul lui C.M. din comuna Frumoasa, județul Teleorman,

conform facturilor fiscale din 13 martie 2008 și 26 martie 2008.

După achiziționarea mărfii, respectiv

la 3 aprilie 2008, inculpatul C.M.C. a luat pe baza unui proces-verbal mai

multe produse, în valoare de 489.167,35 lei pe care le-a valorificat, banii

obținuți susținând că i-a folosit pentru plata altor datorii ale societății.

Inculpatul, în declarația dată în fața

organelor de poliție la 1 iulie 2009, a arătat că „.. marfa pe care eu am

vândut-o la alte firme pe care nu le mai rețin, iar cu suma de bani încasată am

făcut alte plăți curente ale firmei. Arăt că mărfurile le-am vândut cu

documente legale, însă nu pot prezenta documente pentru că nu le mai

dețin."

Aflând că pe piață SC P. SRL București

oferă spre vânzare marfa sub prețul de achiziționare, reprezentanții SC B. SRL

Constanța, prin directorul de vânzări P.V., cel care și negociase contractul,

au mers la domiciliul lui C.M. și au ridicat marfa care rămăsese în valoare de

320.455,10 lei pe bază de proces-verbal și ulterior factură fiscală din 30

aprilie 2008.

Martorul P.V., reprezentantul SC B.

SRL Constanța, a fost anunțat și de numitul C.M. să vină să ridice marfa

întrucât acesta își dăduse seama de adevăratele intenții ale inculpatului.

Imediat după consumarea acestor fapte,

SC B. SRL Constanța a sesizat organele de urmărire penală (Parchetul de pe lângă

Judecătoria Zimnicea), considerând că au fost înșelați de reprezentanții SC P.

SRL București.

Întrucât se împlinise și termenul

pentru plata primei rate - 30 aprilie 2008, SC B. SRL Constanța a introdus la

plată primul CEC, acesta fiind refuzat pentru lipsă de mandat a semnatarului.

La fel s-a întâmplat și cu celelalte file CEC introduse la plată.

C.M. a restituit restul mărfii către

SC B. SRL Constanța, iar plata produselor ridicate de inculpatul C.M.C., nu a

avut cum să o facă din lipsă de bani, contravaloarea mărfii fiind însușită de

acesta.

Referitor la încadrarea juridică a

faptei săvârșite în paguba SC B. SRL Constanța, tribunalul a reținut că, pentru

existența infracțiunii de înșelăciune în convenții (art. 215 alin. (3) C. pen.)

este necesar ca inducerea în eroare la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare să se fi produs în așa fel încât fără această eroare partea

civilă să nu fi încheiat contractul. Or, în speță, prin omiterea de a-i aduce

la cunoștință partenerului de afaceri că nu mai este reprezentantul SC P. SRL

și nu mai are semnătură în bancă, l-a indus în eroare în momentul încheierii

contractului, deoarece dacă acesta ar fi cunoscut acest fapt nu ar fi încheiat

contractul și nu ar fi acceptat cele trei file CEC și bilete la ordin pentru

plata celor trei rate ale contractului. Inducerea în eroare a părții vătămate

de către inculpat prin omiterea de a-i aduce la cunoștință situația reală a SC

P. SRL București, s-a finalizat prin cauzarea unei pagube în patrimoniul

acesteia, scopul urmărit fiind obținerea unui folos material injust. Chiar dacă

vigilența părții civile a făcut ca o parte din marfă să fie recuperată, în

patrimoniul său a rămas un prejudiciu de 489.167, 35 lei.

S-a considerat că, în speță, nu se

poate reține modalitatea de la alin. (4) al art. 215 C. pen., atâta timp cât

filele CEC au fost eliberate de o persoană care nu mai avea nici o calitate, nu

mai avea semnătură în bancă, în societatea în numele căreia a emis fila CEC.

Pentru a fi incidență agravanta prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este

necesar ca CEC-ul să fie emis de o persoană care să aibă calitatea cerută de

lege, respectiv, administrator al societății și să aibă specimen de semnătură

în bancă, iar sub aspect subiectiv făptuitorul să aibă reprezentarea că pentru

valorificarea lui nu există provizia sau acoperire necesară (în acest sens s-a

pronunțat și C.S.J., secția penală, decizia nr. 3748/2003).

Prin urmare, indiferent dacă exista

sau nu disponibil în contul SC P. SRL București, cec-ul nu putea fi onorat

atâta timp cât o persoană care-l semnase nu mai avea specimen de semnătură în

bancă (În același sens s-a pronunțat și CSJ, secția penală, decizia nr. 526 din

9 februarie 2000, și CSJ secția penală, decizia nr. 3748 din 16 septembrie

2003). În acest sens au fost reținute relațiile solicitate și primite de la

B.C.R. sucursala Unirea, unde își avea contul SC P. SRL București, potrivit

cărora la datele primei tranșe (30 aprilie 2008), când s-a introdus și prima

filă CEC disponibilul SC P. SRL era de 124,98 Ron.

Potrivit art. 146 C. pen., prin

consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000

lei. în speță, contractul inițial a fost în valoare de 810.390 lei, iar marfa

care nu a mai putut fi recuperată este în valoare de 489.167,35 lei, astfel

încât se constată incidența dispozițiilor alin. (5) din art. 215 C. pen.

Tribunalul a reținut că fapta

inculpatului săvârșită în dauna societății constănțene întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., aflate în concurs real cu cele două infracțiuni la Legea cec-ului deja

reținute, în detrimentul primelor două societăți.

La individualizarea pedepsei, potrivit

art. 72 C. pen., instanța de fond a avut în vedere circumstanțele săvârșirii

faptelor, modul de săvârșire prin inducerea în eroare nu numai a unor societăți

dar și a unor persoane fizice cărora a încercat să le plaseze întreaga

responsabilitate (numitul C.M. și martorei C.T.), dar și atitudinea

inculpatului care s-a sustras urmăririi penale și judecății, indicând mai multe

adrese la care a fost citat chiar cu mandate de aducere fără a putea fi găsit,

toate demersurile soldându-se cu eșecuri. De menționat că în declarația dată la

poliție la 1 iulie 2009 și procesul verbal de aducere la cunoștință a

învinuirii, inculpatul și-a asumat obligația de a anunța în 3 zile orice

schimbare de domiciliu.

Inculpatul este cunoscut cu

antecedente penale, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art.

86 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 164/2002 a Judecătoriei Curtea de

Argeș, pedeapsă ce a fost grațiată, conform datelor din cazierul judiciar și

urmărit penal în dosarul nr. 1334 P/2008 și nr. 3728 P/2008 ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, respectiv Parchetul de pe lângă

Judecătoria Pitești, tot pentru infracțiuni de înșelăciune.

Tribunalul a apreciat că se impune

condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune,

orientate la minimul prevăzut de lege, dar cu executare, considerând că numai

astfel scopul preventiv-educativ al pedepsei relevat de art. 52 C. pen. poate

fi atins, urmând a se executa pedeapsa cea mai grea rezultată în urma

contopirii, potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, acțiunea

civilă exercitată de SC T.A. SRL și SC R.S.M. SRL a fost respinsă ca

inadmisibilă, avându-se în vedere Decizia nr. 43/2008 a I.C.C.J. potrivit

căreia „instanța investită cu infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr.

59/1934 nu va soluționa acțiunea civilă alăturată celei penale, urmând să o

respingă ca inadmisibilă".

Instanța a apreciat că inculpatul nu

poate fi obligat în solidar cu SC P. SRL la plata acestui prejudiciu, deoarece

la data săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în dauna SC B. SRL Constanța,

inculpatul nu mai avea calitatea de administrator al SC P. SRL, astfel că

aceasta nu poate fi obligată în calitate de parte responsabilă civilmente.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul C.M.C., criticând-o pentru nelegaliate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a

arătat că se impune restituirea cauzei la Parchet, deoarece nu a fost legal

citat, iar în situația în care nu va fi primită această apărare, să fie

restituită cauza la instanța de fond, deoarece procedura de citare nu a fost

îndeplinită legal atunci când s-a soluționat cauza.

A mai arătat inculpatul că în situația

în care nu va fi restituită cauza, se impune achitarea sa în baza ari 10 lit.

c) C. proc. pen., deoarece s-a făcut o gravă eroare de fapt, reținându-se

greșit modalitatea cum au fost comise faptele și vinovăția inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de

înșelăciune, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, deoarece marfa nu a fost ridicată niciodată de la domiciliul

martorului C.M., iar reprezentanții societății au avut cunoștință la momentul

eliberării filelor cec că nu aveau acoperire în bancă.

Analizând apelul inculpatului în

raport de critica formulată cât și din oficiu, Curtea a constatat că nu este

întemeiat.

În legătură cu faptul că procedura de

citare nu s-ar fi îndeplinit corect atât la organele de urmărire penală cât și

la instanță, instanța de apel a constatat că, din procesul-verbal încheiat de

organele de poliție la data de 1 iulie 2009, rezultă că inculpatului i s-a adus

la cunoștință învinuirea, acesta semnând procesul - verbal și arătând că

domiciliază în Mioveni. Acesta și-a luat obligația ca în termen de 3 zile să

aducă la cunoștința organelor judiciare orice schimbare de domiciliu, intervenită

pe parcursul procesului penal.

Din declarațiile date de către

inculpat, rezultă cu claritate că acesta își are domiciliul menționat anterior

și că locuiește fără forme legale în comuna Titești.

Atât organele de urmărire penală cât

și instanța de judecată au depus diligentele necesare și l-au citat pe inculpat

la adresele pe care și le-a indicat în mod personal în declarațiile date,

astfel că este numai culpa acestuia că s-a sustras de la înfăptuirea actului de

justiție.

Curtea de apel a considerat că inculpatul

nu poate folosi propria sa culpă și sustragere de la înfăptuirea actului de

justiție ca un motiv de apărare pentru a solicita desființarea sentinței penale

atacate.

S-a arătat că din nici un act al

dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi înștiințat organele de cercetare sau

instanța că și-ar fi schimbat domiciliul.

Referitor la procesul-verbal aflat la

dosar de urmărire penală, s-a considerat că în acest act se face vorbire despre

înmânarea unei citații, emise de către organele de poliție Teleorman și de

faptul că această citație a fost înmânată inculpatului la adresa din București,

acesta semnând de primirea citației, dar inculpatul nu a menționat că și-ar fi

schimbat domiciliul sau reședința sau că ar dori să fie citat la alte adrese

decât cele menționate în declarațiile sale.

Concluzionând s-a apreciat că, în ceea

ce privește procedura de citare s-au depus diligentele prevăzute de lege și

este numai culpa inculpatului că nu s-a prezentat de câte ori a fost citat.

În ceea ce privește celelalte critici

formulate, instanța de apel le-a considerat nefondate în raport de probatoriul

administrat în cauză.

Referitor la infracțiunea de

înșelăciune, s-a arătat că, din probele administrate rezultă că inculpatul a

indus în eroare partea vătămată SC B. SRL Constanța, prezentându-se ca fiind

administrator cu drept de semnătură în bancă pentru SC P. SRL București, deși

această calitate a sa încetase. De asemenea, în vederea plății mărfurilor,

pentru a onora prevederile din contract, inculpatul a emis trei file cec și

trei bilete la ordin pentru plata celor trei rate stabilite de comun acord cu

partea vătămată SC B. SRL Constanța.

Instrumentele bancare, respectiv

filele cec și biletele la ordin nu au putut fi executate, deoarece s-a

constatat că există lipsă de mandat a semnatarului.

S-a arătat că susținerea apelantului

inculpat, în sensul că reprezentanții societăților aveau cunoștință la momentul

emiterii filelor cec că nu există acoperire bancară, nu este reală în ceea ce

privește partea vătămată SC B. SRL Constanța.

Ca atare, s-a constatat că situația de

fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, fiind dovedită cu

probele aflate la dosar, în primul rând cu instrumentele bancare emise de către

inculpat și care nu aveau acoperire bancară, dar și cu contractele încheiate cu

părțile vătămate, cu răspunsurile emise de unitățile bancare și cu declarațiile

părților vătămate.

În legătură cu susținerea inculpatului

că marfa nu a fost luată de la domiciliului numitului C.M., s-a reținut că din

procesul-verbal aflat la dosar de urmărire penală, inculpatul a ridicat mai

multe produse în valoare de 489.167,35 lei pe care le-a valorificat, banii

obținuți arătând că i-a folosit pentru plata altor datorii ale societății.

Referitor la declarația martorului

R.F.C. care nu ar fi fost avută în vedere de către prima instanță, curtea a

apreciat că aceasta nu schimbă situația de fapt așa cum a fost reținută de

către instanța de fond ci, dimpotrivă, o confirmă.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Curtea a reținut că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor

prevăzute de art. 72 C. pen., a ținut cont de gravitatea faptelor comise, de

modalitatea de acționare a inculpatului, de perseverența sa infracțională, de

atitudinea procesuală, inculpatul sustrăgându-se îndeplinirii actului de

justiție, neexistând nici un motiv care să justifice o eventuală reținere de

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

În raport de aceste considerente, prin

decizia penală nr. 336 din 10 noiembrie 2011, Curtea de apel București, secția

a II-a penală, a respins ca nefondat apelul peste termen al inculpatului.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul C.M.C. Recursul a fost motivat în termenul prevăzut de

dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., recurentul invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 12, 18 și 21 C.

proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. s-a arătat faptul că

instanțele au omis să se pronunțe cu privire la o probă administrată, respectiv

concluziile raportului de constatare grafologică efectuat pe parcursul

urmăririi penale care ar fi stabilit că semnătura de pe filele CEC nu a fost

executată de către inculpat.

În ceea ce privește cazurile de casare

prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12 și 18 C. proc. pen. s-a arătat că

soluția de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt, întrucât filele

cec au fost emise în perioada în care avea drept de semnătură în bancă, iar

acestea au fost lăsate numai cu titlu de garanție. Ca atare s-a solicitat

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 s-a arătat că nu

sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.

Prin prisma cazului de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. s-a criticat

faptul că judecata în fața instanței de fond a avut loc în condițiile nelegalei

sale citări, arătându-se că, în cursul urmăririi penale se cunoștea adresa la

care locuia, respectiv București, adresă pe care personal le-a comunicat-o

organelor de urmărire penală, la solicitarea acestora și la care trebuia citat

și de către tribunal.

Având în vedere faptul că în cauză a

fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen. ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte îl va analiza

prioritar, constatarea incidenței acestuia făcând inutilă examinarea celorlalte

critici privind fondul cauzei.

Astfel, potrivit art. 177 alin. (1) C.

proc. pen. învinuitul sau inculpatul se citează la adresa la care locuiește,

alin. (3) al aceluiași articol statuând că, în caz de schimbare a adresei

arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta se citează la noua

adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală sau instanța de

judecată de schimbarea intervenită, sau dacă, organul judiciar apreciază pe

baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

În fața instanței de fond inculpatul a

fost citat la adresa fostului său domiciliu din localitatea Mioveni și în

comuna Titești. Având în vedere că de la ambele citațiile au fost restituite cu

mențiunea "destinatar necunoscut de la adresă", „destinatar mutat de

la adresă" s-a dispus, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., afișarea

citației la sediul consiliului local Alexandria.

În recurs inculpatul a susținut că a

adus la cunoștința organelor de urmărire penală adresa din str. Buzești, adresă

la care a fost citat, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii

de citare, primind personal citația, prezentându-se la chemarea organului

judiciar.

Înalta Curte constată că, din datele

existente la dosarul de urmărire penală nu rezultă că adresa din str. Buzești

ar fi fost aflată de către organele de urmărire penală în urma unei demers

oficial, astfel că, apărarea inculpatului, în sensul că el este cel care a

comunicat această adresă, este plauzibilă. În oricare dintre cele două

variante, ceea ce este dovedit cu certitudine în cauză este faptul că, începând

cu data de 14 ianuarie 2009 organul de urmărire penală cunoștea adresa unde

locuiește inculpatul și că, citat la această adresă, s-a prezentat în fața

organului judiciar, a fost audiat și a comunicat și un număr de telefon la care

putea fi contactat.

Ca atare, chiar pentru ipoteza în care

schimbarea de adresă nu ar fi fost comunicată de către inculpat (și astfel

culpa i-ar aparține), ci aflată de organul judiciar, conform de art. 177 alin.

(3) teza a II-a C. proc. pen. subzista obligația de a-l cita la nouă adresă, în

condițiile în care citațiile din Mioveni și comuna Titești erau restituite cu

mențiunea „destinatar necunoscut".

În raport de cele anterior reținute,

Înalta Curte constată că procedura de citare în fața instanței de fond nu a

fost legal îndeplinită, inculpatul fiind citat prin afișare la sediul

consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, în

condițiile în care dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. nu erau

aplicabile, din actele dosarului de urmărire penală rezultând adresa unde

locuia inculpatul.

Totodată, se reține că, potrivit

dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. proc. pen., chemarea unei persoane în fața

organului judiciar se face prin citație scrisă, însă citarea se poate face și

prin notă telefonică sau telegrafică. Or, în condițiile în care inculpatul

comunicase un număr de telefon, instanța de fond putea să procedeze la citarea

telefonică a acestuia.

Față de aceste considerente, reținând

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21

C. proc. pen., conform art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul inculpatului, va casa

atât decizia cât și sentința penală nr. 33 din 22 martie 2011 a Tribunalului

Teleorman, secția penală și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

Teleorman, urmând ca instanța de fond să aibă în vedere și celelalte critici

formulate de către recurent.

În cauză se va dispune și anularea

formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 33 din 22 martie 2011

a Tribunalului Teleorman, secția penală (inculpatul declarând apel peste

termen, iar instanța de apel a respins cererea de suspendare a executării

hotărârii) și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea

mandatului de executare a pedepsei închisorii din 13 aprilie 2011 al

Tribunalului Teleorman, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Având în vedere că în recurs

inculpatul a comunicat o nouă adresă, urmează ca, la rejudecare cauzei acesta

să fie citat în București str. Bucovina precum și în București, str. Buzești.

În raport de soluția de admitere a

recursului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor

rămâne în sarcina statului iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 336/ R din 10 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 33 din 22 martie 2011 a Tribunalului Teleorman, secția penală.

Trimite cauza pentru rejudecare la

Tribunalul Teleorman.

Anulează formele de executare emise în

baza sentinței penale nr. 33 din 22 martie 2011 a Tribunalului Teleorman,

secția penală.

Dispune punerea de îndată în libertate

a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din

13 aprilie 2011 al Tribunalului Teleorman, dacă nu este reținut sau arestat în

altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13

martie 2012.