ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ, înregistrată sub nr. 1343/CA din 9 februarie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8724 din 12 ianuarie 2004, emisă de
pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască
reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.
189/2000.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 275 din 11
mai 2004, a admis acțiunea reclamantei L.M.,a formulată împotriva pârâtei Casa
Județeană de Pensii Timiș. A anulat hotărârea nr. 8724 din 12 ianuarie 2004,
emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i
recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c)
din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea soluției a
reținut că reclamanta, minoră fiind, împreună cu mama sa, au plecat din Oradea,
la Timișoara, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, în iunie 1944, în momentul refugiului reclamantei, localitatea Oradea aflându-se sub
autoritatea Statului maghiar.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că sentința
este lipsită de temei legal, întrucât la data de 6 septembrie 1940 s-a refugiat
din Oradea, doar tatăl reclamantei (R.S.) iar în anul 1944, când reclamanta
împreună cu mama sa s-au refugiat din Oradea, la Timișoara, granița era deschisă.
Analizând motivele de recurs
invocate de recurenta-pârâtă, apărările intimatei-reclamante, materialul
probator aflat la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța
reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, pentru
considerentele ce se vor menționa în continuare.
Potrivit art. 2 din Normele
pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor
drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, prin persoană
strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, se înțelege
persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul
în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse și
persoanele care au fost expulzate, care s-au refugiat, precum și cele care au
făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, așadar, că în
categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind
strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, la care face referire art.
2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse
și persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Din probele administrate în
cauză se reține că tatăl reclamantei (R.S.) s-a refugiat din Oradea, în
Timișoara, la data de 6 septembrie 1940, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, iar reclamanta, născută în Oradea, la 28 decembrie 1929, s-a refugiat împreună cu mama
sa, din Oradea, la Timișoara, în iunie 1944. Din adresa Ministerului Apărării
Naționale - Centrul Militar Zonal Bihor S.E. 1113, rezultă că, la data
refugiului reclamantei, Oradea era sub ocupație maghiară, fiind eliberată la 12
octombrie 1944, refugiul producându-se din cauza persecuțiilor etnice la care
era suspusă familia reclamantei, de către autoritățile maghiare.
Pentru considerentele
arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc.
civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței
de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 275 din 11 mai
2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 martie 2005.