ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. 1343/CA din 9 februarie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8724 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 275 din 11 mai 2004, a admis acțiunea reclamantei L.M.,a formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

A anulat hotărârea nr. 8724 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea soluției a reținut că reclamanta, minoră fiind, împreună cu mama sa, au plecat din Oradea, la Timișoara, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, în iunie 1944, în momentul refugiului reclamantei, localitatea Oradea aflându-se sub autoritatea Statului maghiar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că sentința este lipsită de temei legal, întrucât la data de 6 septembrie 1940 s-a refugiat din Oradea, doar tatăl reclamantei (R.S.) iar în anul 1944, când reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din Oradea, la Timișoara, granița era deschisă.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, apărările intimatei-reclamante, materialul probator aflat la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, pentru considerentele ce se vor menționa în continuare. Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au fost expulzate, care s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Rezultă, așadar, că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena. Din probele administrate în cauză se reține că tatăl reclamantei (R.S.) s-a refugiat din Oradea, în Timișoara, la data de 6 septembrie 1940, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, iar reclamanta, născută în Oradea, la 28 decembrie 1929, s-a refugiat împreună cu mama sa, din Oradea, la Timișoara, în iunie 1944. Din adresa Ministerului Apărării Naționale - Centrul Militar Zonal Bihor S.E.

1113, rezultă că, la data refugiului reclamantei, Oradea era sub ocupație maghiară, fiind eliberată la 12 octombrie 1944, refugiul producându-se din cauza persecuțiilor etnice la care era suspusă familia reclamantei, de către autoritățile maghiare. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 275 din 11 mai 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.