CtEDO 04.05.2006 Auto

ERTURK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ERTURK c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 49683/99 prezentată de Kemal și Bülent ERTÜRK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii Hedigan președinte Caflisch Biersan Zagrebelsky Gyulumyan dnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 iulie 1999, având în vedere măsura provizorie indicată reclamanților în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și faptul că această măsură a fost respectată, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, având în vedere scrisoarea adresată de reclamantă la 5 decembrie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, dnii Kemal Ertürk și Bülent Ertürk, sunt resortisanți turci, născuți în 1975 și, respectiv, 1977. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Gül Altay, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum sunt prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 martie 1999, reclamanții, suspectați de tentativa de a-l înhăța pe prefectul din Calank După șapte zile de interogatoriu, ei au fost reținuți provizoriu printr-o ordonanță a Curții de Securitate a Țării Ankara, și imediat transferați la casa de înaltă securitate F d a eschișehir, se pare, la cererea Ministerului Justiției. La 18 mai 1999, reclamanții au început grevele foamei, pentru a protesta împotriva încarcerării lor într-o unitate situată la 200 km de Ankara, locul în care trebuia să aibă loc procesul. Pe de altă parte, revendicându - și apartenența la mișcarea stângaci, ei denumiu amenințările la adresa vieții lor în actuala lor închisoare, pe care trebuiau să le împartă cu deținuții naționaliști de la extrema dreaptă. La 22 și 23 martie 1999, avocații reclamanților au sesizat baroul de la Istanbul și, respectiv, Hotărârea Generală a Instituțiilor Penitenciare din apropierea Ministerului Justiției și au solicitat transferul clienților lor în casa de reținere din Ankara. Ei au susținut că Eskișehir, aceștia din urmă erau amenințați în viețile lor de către alți deținuți și că drepturile lor la apărare erau încălcate din cauza dificultăților care decurg din distanța dintre locul procesului și cel al detenției. Pe de altă parte, reclamanții au depus o plângere pentru maltratare din partea personalului penitenciar. La 4 mai 1999, această plângere a dus la respingerea procedurii. La 5 mai 1999, avocații reclamanților și-au reiterat cererea de transfer la organele ministeriale. La 23 mai 1999, Hotărârea Generală a Instituțiilor Penitenciare a respins cererile menționate anterior, pe motiv că închisoarea din Eskișehir era organizată în mod corespunzător pentru a asigura securitatea persoanelor condamnate pentru infracțiuni teroriste, că transferul acestora pentru audieri nu constituia o problemă specială și că, în cele din urmă, ancheta desfășurată în acest caz nu permitea stabilirea unui tratament neadecvat asupra persoanei reclamanților. La 16 iulie 1999, avocații celor interesați au sesizat Curtea pentru ca aceasta să intervină, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a asigura transferul clienților lor într-o altă închisoare de tip obișnuit. La 19 iulie, această dispoziție a fost aplicată reclamanților, care au fost invitați să pună capăt grevei foamei, în interesul bunei desfășurări a procedurii în fața Curții. în ziua grevei foamei, reclamanții și-au încetat demonstrația și au acceptat tratamentul medical, în conformitate cu un acord încheiat cu Ministerul Justiției, care, în consecință, le-a transferat la casa din țancul Nevșehir. Între timp, curtea de securitate a statului a impus eliberarea provizorie a lui Bülent Ertürk. La 14 februarie 2002, instanța de securitate din Lah a declarat pe reclamanții vinovați de faptele reprobabile; ea i-a condamnat pe Bülent Ertürk la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni și pe Kemal Ertürk la închisoare pe viață. 4616, cunoscută sub numele de Legea amnistiei, Bülent Ertürk a fost suspendat la executarea pedepsei sale și a rămas în libertate până în 2003 până când a murit de o boală fatală, în 2003 Kemal Ertürk continuă să-și execute pedeapsa. GRIFS În cererea lor, reclamanții au invocat o încălcare a articolului 6 3 (b) Convenției din cauza dificultăților pentru ei de a se apăra în mod eficient, din cauza distanței dintre locul lor de judecată și închisoare; pe de altă parte, ei susțineau că indiferența autorităților naționale față de grevele foamei pe care le-au inițiat pentru a-și exercita drepturile, a încălcat dispozițiile art. 2 din Convenție. Cu toate acestea, printr-o scrisoare primită la 30 iulie 1999, reclamanții au recunoscut că condițiile de închisoare din închisoarea Nevșehir erau mult mai favorabile pentru aceștia și, în esență, că în temeiul articolului 2 nu se mai aplică. Pe de altă parte, susținând că acest oraș se află chiar mai departe de Ankara, ei au declarat că își menține nedumerirea în raport cu art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție. ÎN JUST Griefs din articolele 2 și 6 alineatul (3) litera (b) din convenție În plus față de scrisoarea menționată anterior din 30 iulie 1999, Curtea constată că, la 5 decembrie 2005, M Altay a trimis grefa o a doua scrisoare, care se citește astfel: La 4 martie 1999, reclamanții, Bülent Ertürk și Kemal Ertürk, au fost arestați și întemnițați. Ei au fost acuzați în fața instanței de securitate d Recurenții au început grevele foamei, pentru a protesta împotriva detenției lor într-un loc și în condiții altele decât cele impuse colegilor lor inculpați, și care a fost în plus în afara jurisdicției instanței în fața căreia au fost judecați. La sfârșitul acestui protest, la 60-70 În ziua grevei foamei, reclamanții au fost transferați la casa de judecată, în cazul în care colegii lor inculpați au rămas. N mai multe plângeri cu privire la situația denunțată în termen, o retragem. Cu toate acestea, solicităm rambursarea cheltuielilor noastre judiciare și cheltuieli de judecată aferente cauzei, în conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură. Curtea concluzionează că reclamantul Kemal Ertürk și titularii de drept de foc ai acestuia, fratele său Bülent Ertürk, nu mai doresc să mențină prezenta cerere în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. 1 n mai este necesar să se continue examinarea cererii în cauză, în sensul articolului 37 alineatul (1) in final de procedură În conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură în cazul în care o cauză a fost retrasă din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții. (...) Altay solicită rambursarea cheltuielilor sale de judecată, susținând contractul de avocat cu reclamanții. La rândul său, guvernul solicită Curții să nu acorde o sumă în acest sens, în lipsa unei constatări de încălcare a convenției. Curtea amintește că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 30, CEDO 1999-V. În plus, pretențiile în acest sens trebuie să fie cuantificate și defalcate pe piese, precum și pe documente justificative necesare, în caz contrar acestea pot fi respinse, integral sau parțial [art. 60 alineatul (2) din regulament]. Este necesar să se țină seama de aceste principii și în cazul aplicării articolului 43 alineatul (4) din regulament, care lasă cheltuielile de judecată la aprecierea Curții, atunci când decide să șteargă o cerere din rolul său, fie printr-o hotărâre (a se vedea, de exemplu, Pisano c. Italia [GC] (radiație), nr. 36732/97, § 54, 24 octombrie 2002, Meriakri c. Moldova (radiație), nr. 53487/99, § 33, 1 martie 2005 și Olen c. Danemarca (radiation), nr. 63214/00, § 37, 24 februarie 2005) sau printr-o decizie (Servet Ali qua Având în vedere circumstanțele speciale ale cazului, elementele aflate în posesia sa, precum și eforturile depuse, la momentul oportun, de către avocata reclamanților pentru ca aceștia să își înceteze greva foamei, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu detaxă sau de impozit (a se vedea mutatis mutandis J.M. În conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, prezenta decizie va fi transmisă Comitetului de Miniștri pentru a-i permite să monitorizeze executarea acestuia. În cazul în care guvernul nu ar plăti sumele menționate anterior în termenul acordat, Curtea consideră că rata anuală a dobânzii moratorii trebuie să fie determinată pe cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de a se pronunța cu majoritate de voturi cu privire la rolul menționat, (a) în termen de trei luni de la notificarea prezentei decizii, partea pârâtă trebuie să plătească părții reclamante suma de 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxă sau de impozit, care trebuie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului; (b) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată anuală egală cu rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Vincent Berger John Hedigan intenționat

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă