ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu G.N.M. – Comisariatul General, suspendarea executării deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 și a comunicării nr. 98/RU din 24 aprilie 2009. Prin sentința nr. 155/F din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 și a comunicării nr. 98/RU din 24 aprilie 2009 și a dispus suspendarea executării celor două acte emise de pârâta G.N.M. – Comisariatul General, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi dispusă suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta G.N.M. – Comisariatul General a declarat recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurenta-pârâtă, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs după comunicarea sentinței atacate, însă până la primul termen de judecată nu și-a îndeplinit această obligație legală. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția pronunțată, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 300 RON, prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de G.N.M. – Comisariatul General, împotriva sentinței civile nr. 155/F din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul la cheltuieli de judecată către intimat în sumă de 300 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.