ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6353/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 25

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, în

dosarul penal nr. 133/2003, au fost condamnați pentru infracțiunea de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., următorii inculpați:

- plt. adj. P.F. la 3 ani

închisoare;

- civ. G.E.;

- civ. G.M. la câte 4 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.F.

stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpaților G.E. și G.M., termenul de încercare fiind stabilit la 6 ani.

Prima instanță a stabilit măsurile

de supraveghere pentru inculpații G.E. și G.M., atrăgându-li-se atenția asupra

cazurilor de revocare a modalităților neprivative de executare a pedepselor.

S-a dispus confiscarea de la

inculpatul plt. adj. P.F. a sumei de 300.000 lei, iar de la inculpatul G.M. a

sumei de 6.170.000 lei.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În luna ianuarie numitul F.J. a

primit ordin de încorporare la C.M.J. Mureș.

Deoarece dorea să amâne satisfacerea

stagiului militar, prin intermediul mamei sale, F.A., a luat legătura cu

inculpații G.E. și G.M. pentru a-l ajuta.

Cei doi inculpați, împreună cu

coinculpatul P.F. s-au deplasat la domiciliul numitului F.J., solicitând suma

de 200 mărci germane pentru a interveni la doctor sau, un alt ofițer din cadrul

C.M.J. Mureș în vederea amânării serviciului militar. Cei trei inculpați au

primit suma pretinsă, iar inculpatul P.F. a mai primit și suma de 300.000 lei

reprezentând contravaloarea zilei de muncă.

După 3 zile, inculpații G.E. și G.M.

i-au solicitat din nou mamei lui F.J. suma de 6.000.000 lei pentru a-i da

președintelui comisiei pentru același scop. Suma pretinsă a fost primită a doua

zi.

În luna septembrie 2000, F.J. a

primit ordin de încorporare, împrejurare în care le-a mai dat celor trei

inculpați suma de 170.000 lei pentru a interveni la persoanele influente în

scopul amânării serviciului militar.

În luna ianuarie 2001, mama lui

F.J., i-a denunțat pe cei trei inculpați primind de la inculpatul G.M. suma de

200 mărci germane.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat apel P.N.A. și inculpații P.F., G.E. și G.M.

P.N.A. a invocat greșita aplicare a

dispozițiilor legale privind confiscarea specială, precum și greșita

individualizare a pedepselor.

Inculpații au solicitat reducerea

pedepselor și aplicarea modalităților neprivative de executare a acestora.

Prin decizia penală nr. 32 din 23

iunie 2004, pronunțată de Curtea Militară de Apel, în dosarul penal nr.

100/2004, au fost admise apelurile, desființând sentința apelată în sensul

reducerii pedepselor de la 3 ani la 2 ani închisoare, pentru inculpatul P.F. și

de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru inculpatul G.E.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus pentru ambii inculpați suspendarea condiționată a executării pedepsei,

stabilindu-se un termen de încercare de câte 4 ani.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dispus obligarea inculpatului

G.M. la plata sumei de 6.000.000 lei cu titlu de confiscare specială.

S-a dispus obligarea numitei F.A.,

la plata sumei de 2.533.800 lei reprezentând contravaloarea a 200 mărci germane

și s-a înlăturat dispoziția privind confiscarea de la inculpatul P.F. a sumei

de 300.000 lei.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea Militară de Apel a reținut că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile

art. 6

1

introduse prin Legea nr. 161/2003, întrucât acestea au fost

adoptate ulterior săvârșirii faptelor ce au format obiectul judecății.

Cât privește sumele de bani, 300.000

lei, 170.000 lei, 400.000 lei și sticla de palincă, acestea nu au fost pretinse

de inculpați și nici nu au fost date acestora de către denunțătoare, în

considerarea pretinsei influențe asupra funcționarilor, acestea reprezentând

contravaloarea carburantului, a unor produse alimentare.

În privința individualizării

judiciare a pedepselor, instanța de apel a reținut că scopul pedepsei poate fi

atins în cazul inculpaților P.F. și G.E. și printr-un cuantum mai redus.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs P.N.A. și inculpații P.F., G.M., G.E.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

În motivele scrise, P.N.A. a

reiterat argumentele invocate la instanța de apel apreciind că sumele de bani

pretinse de inculpați trebuiau restituite denunțătoarei F.A., nefiind

aplicabile în speță dispozițiile privind confiscarea specială.

De asemenea, s-a realizat o greșită

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul

cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.

În recursurile declarate de

inculpați, aceștia au solicitat reducerea pedepselor invocând faptul că sunt la

prima abatere, că au avut o atitudine procesuală sinceră.

Examinând recursurile declarate de

P.N.A. și inculpații P.F., G.E. și G.M., în raport de motivele invocate ce se

vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte consideră recursurile parchetului și ale inculpaților

ca fiind nefondate pentru următoarele considerente.

Din analiza cauzei, rezultă că

instanța de apel, după o riguroasă evaluare a materialului probator a apreciat

corect asupra confiscării sumelor pretinse de cei trei inculpați de la

denunțătoarea F.A.

De asemenea, în mod legal a

înlăturat confiscarea sumelor ce au fost date, nu în considerarea pretinsei

influențe asupra funcționarilor ci au reprezentat contravaloarea carburanților

și a altor produse alimentare.

Relativ la măsura confiscării,

dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C.

pen., prevăd că banii, valorile și orice alte bunuri care au făcut obiectul

infracțiunii de trafic de influență se confiscă, iar dacă acestea nu se mai

găsesc condamnatul trebuie obligat la plata echivalentului lor în bani.

Cum infracțiunea dedusă judecății a

fost săvârșită în perioada 10 iunie – septembrie 2000, în cauză nu își găsesc

aplicabilitatea prevederile art. 6

1

introduse în Legea nr. 78/2000

prin legea nr. 161/2003.

Prin textul invocat legiuitorul a

incriminat fapta cumpărătorului de influență, ori acesta pe de o parte nu poate

fi aplicat faptelor anterior săvârșite, în caz contrar s-ar nesocoti

prevederile art. 11 C. pen., iar pe de altă parte nu poate fi considerat ca

fiind „lege mai favorabilă” în raport de data comiterii faptei deduse

judecății.

Cât privesc dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 78/2000 acestea au caracter special în raport cu prevederile cuprinse

în art. 257 alin. (2) C. pen., care instituie obligativitatea confiscării

bunurilor, banilor sau celorlalte valori primite.

Inițiativa de a da sumele de bani

celor trei inculpați, pentru a interveni pe lângă funcționarii din cadrul

C.M.J. Mureș, a aparținut denunțătoarei F.A., fiind astfel o opțiune a acesteia

de a-i gratifica pentru actele ce urmau să le îndeplinească.

În aceste împrejurări, denunțătoarea

nu mai poate avea o justificare morală să pretindă ulterior restituirea

sumelor.

Denunțarea faptei autorităților, așa

cum corect reține instanța de apel, a fost generată de nerezolvarea favorabilă

a situației fiului său, ambii contribuind la amânarea nejustificată, nelegală a

efectuării stagiului militar.

Cât privesc sumele de bani care nu

au fost pretinse de inculpați pentru exercitarea influențelor asupra

funcționarilor acestea nu pot forma obiectul confiscării în sensul cerut de

dispozițiile art. 257 C. pen.

Nefondate sunt recursurile și în

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor.

Procedând la stabilirea cuantumului

și a modalității de executare a pedepselor, instanța de apel a avut în vedere

toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Nu se impune, în atare condiții,

nici modificarea cuantumului pedepselor și nici modalitatea de executare a

acestora.

Inculpații nu sunt cunoscuți cu

antecedente penale, anterior săvârșirii faptelor au fost angajați la U.M. 01577

Reghin, respectiv SC V. SA Tg. Mureș, au în întreținere câte 4 copii minori,

iar inculpatul P.F. este pensionat pentru caz de boală.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate recursurile declarate de P.N.A. și inculpații P.F., G.E., G.M.

împotriva deciziei penale nr. 32 din 23 iunie 2004 a Curții Militare de Apel.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de P.N.A. și de inculpații P.F., G.M. și G.E.

împotriva deciziei nr. 32 din 26 iunie 2004 a Curții Militare de Apel.

Obligă pe fiecare recurent inculpat

la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.