ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1046

din 26 august 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul M.T., deținut în

Penitenciarul Jilava pentru întreruperea executării pedepsei de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 527/1999 a Tribunalului

București, pentru infracțiunea de trafic de stupefiante.

În motivarea soluției s-a

arătat că pedeapsa a cărei întrerupere se solicită, astfel cum s-a stabilit de

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 1557/2000, este de 7 ani

închisoare și că împrejurarea pretinsă că părinții și soția condamnatului sunt

bolnavi și că aceasta din urmă riscă să fie evacuată din locuință, nu

reprezintă o împrejurare specială în sensul legii penale pentru justificarea

cererii.

Petiționarul a declarat în

termen legal apel nefiind mulțumit cu soluția primei instanțe considerând

întemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei.

S-au depus acte medicale ale

părinților și s-a dispus și efectuat ancheta socială atașată la dosar.

Prin decizia penală nr. 861

din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei penale

sus-menționată condamnatul a declarat recurs nefiind mulțumit de hotărârile

pronunțate, considerând întemeiată cererea de întrerupere a executării

pedepsei.

Recursul declarat de

condamnat nu este întemeiat.

Examinându-se lucrările

dosarului și hotărârea atacată se constată că în cauză nu sunt întrunite

cerințele pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru familia condamnatului.

Or în cauză, situația

materială grea a familiei condamnatului este de durată, așa că nu are caracter

de împrejurare specială de natura celei prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.

Se consideră deci că

situația materială grea în care se află familia condamnatului nu ar putea fi

ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni,

limita prevăzută de lege.

În consecință, recursul

condamnatului va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat din care onorariul de avocat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 861 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.