ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 29.11.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8584/2004

HOTĂRÂRE

29.11.2004

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8584/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul T.M. a solicitat, pe

calea acțiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 9933 din 21

mai 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și obligarea acesteia,

să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 4 mai 1956 - 28

aprilie 1958 a fost efectuată în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă.

În motivarea acțiunii a susținut că

a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, situație dovedită cu livretul militar, astfel că

în mod greșit pârâta a concluzionat că nu îndeplinește cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 477 din 26 august 2004, a respins

acțiunea, reținând, în esență, că pârâtul nu a făcut dovada că a satisfăcut

stagiul militar în cadrul unităților militare din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul și reiterând susținerile din cererea introductivă

de instanță, a arătat, în esență, că a efectuat stagiul militar la U.M. 04303 Craiova, „unitatea având ca obiect, construcții”, că a prestat muncă pe diferite

șantiere, fără a fi instruit, fără a depune jurământul militar și fără a avea

în dotare armament.

Examinând hotărârea atacată, în

raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului și normele legale

incidente cauzei, se constată că recursul este fondat, în sensul și pentru

considerentele ce urmează.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Conform art. 1 și 6 din lege,

beneficiază de prevederile acestei, persoana, cetățean român, care a efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se

face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe

baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele

militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

În cauză, din copia livretului

militar rezultă cu certitudine faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar,

ca soldat la U.M. 04303, însă celelalte mențiuni nu pot fi luate în discuție, întrucât

livretul cuprinde o serie de ștersături și corecturi; din fișa de evidență,

eliberată de U.M. 02405 Pitești, reiese că la U.M. 04303, unde a fost încorporat, reclamantul a prestat muncă de constructor și că la data de 11 iulie 1956, a

depus jurământul militar.

Or, față de unele neconcordanțe

între cele două documente prezentate de reclamant, pe de o parte și susținerile

acestuia, pe de altă parte, și având în vedere și modificările din fișa de

evidență, nu se poate trage o concluzie certă privind încadrarea situației

reclamantului, în prevederile Legii nr. 309/2002.

Prin urmare, pentru considerentele

de mai sus, se impune completarea probatoriului, în sensul de a se solicita

relații de la U.M. 02405 Pitești și, eventual, de la Centrul militar județean, pentru a se stabili cu certitudine, dacă unitatea la care

reclamantul a efectuat stagiul militar, în construcții, se încadrează în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, în cele ce preced,