ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 696 din 18 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, a anulat hotărârea nr. 9439 din 26 februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiul militar cuprinsă între martie 1951 - martie 1954, începând cu data de 1 martie 2004. La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din livretul militar și din fișa de evidență militară aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada martie 1951 - martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit în activitatea de construcții și fără a avea calitatea de soldat; în perioada arătată, în afara detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, au existat și unități militare, unde tinerii nu erau înrolați ca soldați, nu aveau armă, nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanți neinstruiți” și unde își efectuau stagiul militar prin muncă;

precaritatea evidențelor privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin motivele de recurs, pârâta a susținut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de specialitate, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, ca soldat, la Ministerul Forțelor Armate, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă din afara armatei; reclamantul a prestat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca aceasta să aibă caracterul de „muncă forțată” la care face referire Legea nr. 309/2002.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Din livretul militar al reclamantului rezultă că, în perioada martie 1951 - martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate, ca soldat, depunând jurământul militar în luna mai 1951, în cadrul Ministerului Forțelor Armate; în perioada stagiului militar, reclamantul a prestat muncă specifică activității de construcții; prin urmare, acesta a făcut parte din corpul soldaților și a fost folosit în activitatea de construcții la lucrări efectuate de Ministerul Forțelor Armate.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că munca prestată de reclamant a avut caracter de muncă forțată care intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002. În cazul intimatului-reclamant este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în calitatea sa de soldat care a depus jurământul, în cadrul Armatei Române, iar nu de muncă forțată efectuată în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii care a funcționat, în perioada 1950 - 1961, ca instituție civilă, în afara armatei, fiind subordonată, inițial, Ministerului Construcțiilor, iar din anul 1956, Președinției Consiliului de Miniștri. Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de aceasta îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Cum stagiul militar efectuat de intimatul-reclamant nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002, acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege. Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și în fond, acțiunea formulată de reclamantul N.D. va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 696 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de N.D., ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.