ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 696 din 18 noiembrie

2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 309/2002,

a anulat hotărârea nr. 9439 din 26 februarie 2004, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiul militar

cuprinsă între martie 1951 - martie 1954, începând cu data de 1 martie 2004.

La pronunțarea sentinței,

instanța de fond a reținut că din livretul militar și din fișa de evidență

militară aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada martie 1951 - martie

1954, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit în activitatea de

construcții și fără a avea calitatea de soldat; în perioada arătată, în afara

detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, au

existat și unități militare, unde tinerii nu erau înrolați ca soldați, nu aveau

armă, nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanți

neinstruiți” și unde își efectuau stagiul militar prin muncă; precaritatea

evidențelor privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin

prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs,

pârâta a susținut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de

specialitate, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, ca soldat,

la Ministerul Forțelor Armate, iar nu în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă din

afara armatei; reclamantul a prestat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca

aceasta să aibă caracterul de „muncă forțată” la care face referire Legea nr.

309/2002.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Din livretul militar al

reclamantului rezultă că, în perioada martie 1951 - martie 1954, acesta a

efectuat stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate, ca soldat, depunând

jurământul militar în luna mai 1951, în cadrul Ministerului Forțelor Armate; în

perioada stagiului militar, reclamantul a prestat muncă specifică activității

de construcții; prin urmare, acesta a făcut parte din corpul soldaților și a

fost folosit în activitatea de construcții la lucrări efectuate de Ministerul

Forțelor Armate.

În mod greșit, instanța de

fond a reținut că munca prestată de reclamant a avut caracter de muncă forțată

care intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002.

În cazul

intimatului-reclamant este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în

calitatea sa de soldat care a depus jurământul, în cadrul Armatei Române, iar

nu de muncă forțată efectuată în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii care a funcționat, în perioada 1950 - 1961, ca

instituție civilă, în afara armatei, fiind subordonată, inițial, Ministerului

Construcțiilor, iar din anul 1956, Președinției Consiliului de Miniștri.

Potrivit reglementării Legii

nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de aceasta îl are doar persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Cum stagiul militar efectuat

de intimatul-reclamant nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002,

acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Pentru considerentele

arătate și în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul

declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și în fond,

acțiunea formulată de reclamantul N.D. va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 696 din 18 noiembrie 2004

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de N.D., ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.