ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1854/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași

au fost înregistrate recursurile declarate printre alții, de inculpatul G.V.,

cauza formând obiectul dosarului nr. 758/2005.

Prin încheierea din 24

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și

familie în dosar nr. 758/2005, s-a dispus în temeiul art. 160

b

C.

proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților G.R.C. și C.L., urmând ca

în baza aceluiași text de lege să se verifice din nou legalitatea și temeinicia

acestei măsuri nu mai târziu de 40 de zile, ceilalți inculpați, respectiv G.V.

și B.M.C., fiind în durata mandatului de arestare, a cărei legalitate și

temeinicie s-a verificat la termenul din 27 ianuarie 2005.

Prin aceeași încheiere a

fost admisă cererea inculpatului G.V. de acordare a unui termen de arhivă,

acest termen fiind acordat la 3 martie.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul G.V., solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea lui în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri față de el.

Recursul declarat este

inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile de ședință nu pot fi atacate cu recurs

decât odată cu hotărârile pe care le preced.

Așadar, o încheiere poate fi

atacată și cu recurs separat, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Încheierile prin care se

dispune menținerea unei măsuri preventive pot fi atacate separat cu recurs în

cazul în care au fost pronunțate de o instanță care soluționează cauza în fond

sau în apel.

Faptul că dispozițiile art.

141 alin. (1) C. proc. pen., care consacră expres acest regim derogatoriu, nu

enumeră și încheierile similare date de o instanță de recurs.

Cum în cauză starea de arest

a inculpatului G.V. a fost menținută de instanța de recurs justifică odată în

plus concluzia potrivit căreia recursul, cu a cărui soluționare a fost

investită Înalta Curte, este inadmisibil.

În consecință, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul G.V. să fie respins, ca inadmisibil.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva încheierii  din 24 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, în

dosar nr. 758//2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.