ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1536/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și al art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 99 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău și a sentinței civile nr. 5049 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău, susținând că aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că nelegal instanțele au reținut că drepturile acordate magistraților potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 modificată, constituie o formă de sprijinire cu caracter social, a acestora și nu sunt supuse impozitării, fiind incluse în categoria veniturilor neimpozabile, potrivit art. 5 lit. a) O.G.

nr. 73/1999 referitoare la impozitul pe venit. Recursul în anulare urmează să fie admis pentru următoarele considerente. Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 5049 din 22 august 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Iași să îi plătească acesteia suma de 4.796.050 lei, reținută cu titlu de impozit pe chirie. Prin decizia civilă nr. 99 din 10 februarie 2003, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantă și de pârâtul Ministerul Justiției. Instanțele au considerat nelegal că sumele reprezentând compensarea chiriilor acordate conform art. 39 alin. (3) și art. 40 din Legea nr. 50/1996 s-ar încadra în dispozițiile art. 5 lit. a) din O.G.

nr. 73/1999. Astfel, în conformitate cu art. 39 alin. (3) și art. 40 din Legea nr. 50/1996, drepturile cuvenite magistraților și personalului asimilat acestora reprezintă venituri impozabile conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 73/1999. Sumele reprezentând compensarea chiriilor acordate conform art. 39 alin. (3) și art. 40 din Legea nr. 50/1996 reprezintă venituri din salarii, în sensul definiției date de art. 22 din O.G. nr. 73/1999, iar art. 5 din O.G. nr. 73/1999 se referă strict și limitativ la veniturile care nu sunt impozabile. Prin urmare, sumele reprezentând compensarea chiriilor constituie un venit realizat de magistrat în baza raporturilor juridice de muncă, venituri care trebuie impozitate conform art. 6 din Normele metodologice date în aplicarea art. 24 din O.G.

nr. 73/1999. Cum dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările aduse prin O.G. nr. 83/2000, nu pot constitui temei juridic al restituirii retroactive a impozitului, acesta operând de la data de 1 noiembrie 2000, deoarece legea nu se poate aplica retroactiv, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 99 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău și a sentinței civile nr. 5049 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le casează și pe fond, respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.